Ți s-a spus că ești o persoană prea sensibilă? Cum să nu te autosabotezi din punct de vedere romantic

A fi sensibilă e o calitate? Cu siguranță! Însă nu mai e de ajutor când se combină cu moduri disfuncționale de a face față temerilor.

Ce înseamnă să fii sensibilă? Emotivă, ușor de impresionat, dar în același timp foarte empatică și în contact cu nevoile și durerile celorlalți. O persoană sensibilă poate fi foarte conștientă și de propriile emoții sau nevoi emoționale, ai spune, doar că nu este întotdeauna așa. Iar toate la un moment dat ajung să nu te ajute când te raportezi la relația de cuplu pe care o ai deja sau una pe care tocmai o începi.

Identificarea

Să fii empatic presupune să te pui în papucii celuilalt ca și cum ai fi el. Să înțelegi ceea ce simte, ceea ce gândește, să îi percepi experiența prin ochii lui, nu ai tăi. Ceea ce ajută de minune în rezolvarea conflictelor și găsirea de soluții, în îmbunătățirea relației și conexiunii dintre voi. Doar că uneori treci o graniță emoțională invizibilă și ajungi să te identifici cu partenerul, să nu mai existe diferențierea firească dintre voi, iar ceea ce trăiește el efectiv să trăiești și tu. Nu mai ai nicio formă de protecție emoțională și practic preiei tot tumultul său emoțional, te încarci până ajungi la un burn out emoțional.

Te îndepărtezi de tine

Prin această sensibilitate și disponibilitate imensă, care în spate au și teama de a nu pierde partenerul, teama de singurătate, teama că nu vei primi din partea lui ceea ce ai nevoie emoțional, te duci în direcția în care te negi pe tine. Adică ești 100% concentrată pe partener, pe ce își dorește el, ce îi place, ce alegeri vrea să facă el, contează doar emoțiile și nevoile lui. Nu te mai uiți la tine, la ce te deranjează sau te rănește de-a dreptul, la ce ai putea să îi ceri și când să îi spui nu.

Salvatoarea…

… din tine se activează și își pune mantia de supererou când ți se pare că partenerul este neajutorat, într-o situație foarte dificilă, când are obiceiuri nepotrivite de care spune că vrea să scape dar nu face nimic în sensul ăsta. Și începi să faci tu pentru el până la autosacrificiu, fiind foarte sensibilă la suferința lui.

Scuze peste scuze…

… vin ca să îi șteargă comportamentul prin care te rănește și să te securizeze, astfel încât să nu închei relația. Doar că aceste scuze nu sunt însoțite și de fapte și reprezintă o modalitate de manipulare. Nu vrea cu adevărat să își asume relația, să se uite la propriile greșeli, să le corecteze. Și prezintă povești sau explicații menite să te impresioneze, să te sensibilizeze, să ajungi să îți pară rău pentru el, nicicum să fii furioasă, indignată. Capitalul de încredere nu se construiește prin vorbe și nici prin manipulare. Începi să îi dai șansă peste șansă, atitudinea lui devenind din ce în ce mai rea cu fiecare ocazie.

Negarea

Ca să nu fi respinsă prin prisma sensibilității îți suprimi emoțiile, le etichetezi chiar tu din prima ca fiind prea ample, nejustificate, îți zici că ai exagerat. Și nu mai asculți nici mesajele pe care acestea ți le transmit. Sau, la cealaltă extremă, îți dai frâu liber emoțiilor (da, ai dreptul la ele) doar că într-o manieră comportamentală fără filtru, fără să iei în calcul consecințele care pot apărea asupra ta, partenerului, relației.