The Irishman: În filmul lui Scorsese, DeNiro, Pesci și Pacino nu e loc pentru femei

În The Irishman, Martin Scorsese vorbește despre lumea pe care o cunoaște cel mai bine: cea a Mafiei. Unde sunt femeile în această poveste?

Când camera de filmat începe să se infiltreze curioasă prin toate cotloanele, o melodie șaizecistă se aude în fundal, iar vocea personajului principal te bagă direct într-o poveste despre crime, trădare și resentimente, știi instant că te afli pe teritoriul lui Martin Scorsese. Unul dintre cei mai importanți regizori americani în viață, acesta și-a făcut un nume arătând lumea mafioților, iar The Irishman, cel mai recent film al său, este o încununare a genului, cu o distribuție all-stars care îi are în prim-plan pe Robert DeNiro, Joe Pesci și Al Pacino.

La aproape 25 de ani de la ultima colaborare cu Scorsese, DeNiro îl interpretează pe sindicalistul Frank Sheeran, cunoscut ca cel care l-ar fi ucis pe celebrul Jimmy Hoffa, după cum mărturisește el însuși în cartea lui Charles Brandt care stă la baza filmului. Ca și personajul principal din Taxi Driver, Sheeran este un veteran de război, dar dacă Travis Bickle se întorsese din Vietnam cu psihoze vizibile, „irlandezul' este mult mai interiorizat și afabil. Cumva, după ce a văzut moartea cu ochii în cel de-al doilea război mondial, nimic nu îl mai atinge. Ajunge să se infiltreze în sânul mafiei, sub protecția lui Russell Bufalino (Joe Pesci) și în scurt timp, primește un telefon de la însuși Hoffa, pentru care ajunge să lucreze: „Am auzit că zugrăvești case', îl întâmpină acesta. Firește că nu cu vopsea zugrăvește Sheeran, ci cu sângele celor pe care trebuie să îi asasineze.

Discuții unde pare că nu se discută despre nimic, dar de fapt se ordonă asasinate, bătăi atroce, plicuri grase pline de bancnote care se oferă pentru protecție – Scorsese se simte ca peștele în apă vorbind despre crima organizată. Însă chiar dacă violența este de multe ori însoțită de glumițe, regizorul nu glamorizează această lume, așa cum a fost de multe ori acuzat în trecut. În cazul fiecărui mafiot pe care îl vedem făcând legea ni se spune și finalul tragic pe care l-a avut. Sheeran se află acum într-un azil de bătrâni, neputincios, amintindu-și de „zilele bune', dar fără cineva căruia să-i asculte ordinele, loialitatea lui criminală pare acum absurdă și tragică.

Deși pompate de testosteron (cum altfel ar putea fi poveștile despre mafie?), filmele de tinerețe ale lui Scorsese au avut parte de personaje feminine memorabile – câteva exemple ar fi soția complice din Goodfellas (Lorraine Bracco) sau femeia fatală interpretată de Sharon Stone in Casino. Și nu trebuie să uităm nici de Alice Doesnt Live Here Anymore, o apariție atipică în filmografia regizorului, care poate fi considerat chiar un film feminist de referință.

În The Irishman, însă, singurul personaj feminin care are și o importanță dramaturgică dincolo de a fuma și a alege bijuterii, este fiica lui Sheeran. O vedem în copilărie, speriată de cum tatăl ei îi rupe capul unui vânzător care ar fi agresat-o, și mai târziu, la maturitate (interpretată de Anna Paquin), reproșându-i acestuia traumele la care a supus-o. E bizar, totuși, să alegi o actriță de Oscar pentru a livra o singură replică într-un film care altfel atinge aproape 3 ore jumate. Întrebat despre acest lucru la o conferință de presă, Scorsese a replicat că dacă povestea nu o cere, e o pierdere de timp: „Am 76 de ani. Nu mai am timp (de asta)'. Asta nu e o discuție nouă: și Tarantino a fost acuzat anul acesta că în Once Upon a Time in Hollywood femeile au mai degrabă rol decorativ (un termen frumos pentru obiectificare), iar răspunsul lui a fost la fel de tăios. Da, nimeni nu se așteaptă de la un film despre gangsteri la cine știe ce partituri feminine, dar atunci când ele există, poate că n-ar strica totuși un pic de imaginație pentru ca acestea să nu fie, în cel mai bun caz, niște cârje dramaturgice pentru dramele protagonistului.

Păcat că nu a considerat necesar să nuanțeze mai mult povestea, pentru că altfel, The Irishman este cu siguranță unul dintre filmele americane ale anului și un concurent serios la Oscaruri. E genul de film care putea foarte bine să fie făcut și acum treizeci de ani, și care va fi privit cu sufletul la gură și de cei care au crescut cu filmele lui DeNiro, Pacino & co. și de cei care abia acum află de Scorsese. E deja un clasic.

The Irishman a avut premiera pe 27 noiembrie pe Netflix.