O seara de luni la sfirsit de iarna, cu cani de ceai fierbinte si cozonac in bucatarie nu ar parea cea mai adecvata vreme pentru o batalie epica. Si, totusi, in fata noastra stau aliniate frumos pe masa corabii pregatite sa se atace reciproc cu cite sase tunuri, comori care trebuie cucerite sau descarcate pe o insula in schimbul unor nepretuite puncte de faima, pirati negri cu puteri greu de infruntat si o flota regala pusa pe urmele fiecaruia dintre noi, gata sa ne strice toate socotelile. In fapt, nu este altceva decit inca o seara de jocuri – asa-numitele boardgames cu care ne trecem vremea de ceva timp, care ne fac sa cautam avizi informatii, strategii si trucuri care sa ne ajute sa invingem adversarii si care ne-au determinat, cel putin in grupul meu de prieteni, sa ne vedem mai des, mai mult si mai organizat.
Si, desigur, sa ne credem pirati. Toata povestea aceasta dureaza deja de aproape doua luni, timp in care fiecare dintre noi a elaborat strategii complexe pentru a ajunge cistigator si in care ne-am dedicat ceva energie jocului in sine si, uneori, documentarii despre el.
Inainte de acest joc, Pirates Cove, a fost unul si mai complicat, A Game of Thrones, pe care am decis sa il cumparam, fascinati de complexitatea lui, de multitudinea scenariilor si de gramajoarele de piese colorate cu care ne puteam amuza. Toate acestea pot sa para un pic bizare, dat fiind faptul ca cei mai multi dintre noi am trecut deja de virsta de 30 de ani, dar, cumva, am fost prinsi in fenomenul tot mai extins al boardgame-urilor.
Cei mai multi dintre cei care au ajuns sa joace au facut-o in aproape acelasi fel ca si noi: au auzit mai intii de la prieteni, au povestit despre asta si in cele din urma au decis sa incerce un joc, deseori luat cu titlu de imprumut. „Am inceput cu Ticket to Ride, pe care l-am vazut la prieteni, iar apoi ne-am cumparat si noi unul', spune Radu, care joaca in prezent de doua ori pe saptamina intr-un grup mai mare si merge uneori si la serile speciale de jocuri organizate in Ceainaria Tabiet sau la Lente&Cafea.
Boardgame-urile au venit ca o completare fericita sau ca un substitut la serile de canasta sau rentz pe care, ocazional, multi dintre noi le jucau, dar mai cu seama ca o modalitate lejera de a mai petrece niste timp fara sa ne plictisim foarte tare. In schimb, noile jocuri au venit si cu o disciplina noua – in parte, datorita noutatii lor. Fiind recente, iar variantele foarte multe, toate aceste jocuri necesita o perioada, fie ea si scurta, de invatare si de acomodare, inainte de a se ajunge la strategii si ierarhii bine puse la punct. Cit despre oamenii care joaca acum, ei ar putea fi oricine.
Mihai Lalu, proprietarul magazinului online Taraba de jocuri, spune ca nu ar putea sa isi dea neaparat cu parerea despre un profil al jucatorului. Comenzile ii vin de la tot soiul de oameni, iar la serile speciale organizate in cafenele vin de la copii la oameni in virsta, care sint in vreun fel interesati de fenomen si dornici de distractie. Tudor Tescoveanu, care lucreaza la Red Goblin, un mic magazin adorabil situat in Piata Romana, in spatele Academiei de Stiinte Economice, spune, asezat intr-un fotoliu printre sutele de jocuri insirate pe rafturile care acopera peretii, ca „cei mai multi dintre clienti au intre 25 si 35 de ani. Sint si mai tineri, dar pentru ei exista impedimentul financiar, asa ca nu reprezinta masa de clienti. Iar cei peste 35 de ani sint putini pentru ca ei nu stiu ca exista aceste jocuri, iar unii, cum sint si prietenii mei, au casnicii, copii, rate si cred ca sint prea mari sau prea obositi ca sa mai joace. Dar este clar ca toti cei care joaca isi permit aceste lucruri si realizeaza ca trebuie sa se si distreze cumva, altfel decit in club sau bar'.
Masa jucatorilor, dincolo de limitele de virsta sau de alte bariere la care se poate opri uneori, este in crestere. Asta pentru ca oamenii vor sa se distreze si cauta variante noi, caci cultura jocurilor nu exista in Româania, unde am invatat de mici doar Piticot, Bunul gospodar sau Monopoly. Tudor Tescoveanu spune ca in timpul jocurilor stii ca poti sa fii orice sau sa faci orice, lucru care te face sa te simti mai puternic. |n plus, nu ai nevoie de foarte multe lucruri ca sa joci. Mihai Lalu crede ca nici unul dintre jocuri nu necesita vreun talent special, ele se pot dobindi toate odata cu invatarea jocurilor. Iar cel mai important lucru la aceste jocuri, dincolo de faptul ca te poti distra foarte bine, este elementul social.
„Daca te uiti si la termen', spune Tudor, „boardgame se traduce cel mai bine prin joc de societate. Asta desi un boardgame are mai degraba un caracter ad-hoc. La canasta sau rentz sau alte jocuri clasice toata lumea stie tot, toate regulile, iar jocul devine mai degraba o problema de management si nu neaparat una de fun.' Dar dincolo de faptul ca un joc este o metoda agreabila de socializare si un prilej bun de a te intilni cu prietenii, ramin totusi si obstacole.
Unul dintre cele mai greu de trecut este timpul pe care trebuie sa il aloci unui astfel de joc, dar care poate fi depasit, mai ales daca te intereseaza sa te amuzi si in afara calculatorului. La Taraba de jocuri, spune Mihai Lalu, au venit chiar mame „care incercau sa isi convinga copiii sa nu mai stea atit in fata computerului. La unii a functionat, la altii nu'. Iar timpul se poate gasi pina la urma, mai ales daca cei care joaca acum in jurul mesei o faceau pina acum pe PlayStation sau la calculator.
Page: 1 2