Partenerul tău de cuplu nu va răspunde bine la aceste tehnici de manipulare, chiar dacă pe moment ți se pare că funcționează.
De obicei ești foarte determinată să îți atingi obiectivele. Ești o fire puternică, luptătoare și cuvântul NU nu este nici pe departe acceptabil pentru tine. Iar asta se aplică și în cuplu. Dacă nu reușești să obții ceea ce vrei printr-o simplă discuție, apelezi la manipulare ca la o resursă pe care o consideri a fi pozitivă. Doar te duce în punctul pe care ți-l dorești. Însă un rezultat agreabil de moment poate fi dezastruos pe viitor, iar manipularea să macine încet și sigur cuplul vostru. Căci nimănui nu îi place să facă ceva împotriva dorinței sale, să nu fie luat în considerare și nici calea de mijloc să nu fie o opțiune.
Sigur că la început nici vorbă de așa ceva. Cine vrea să fie în cuplu cu o persoană critică, exigentă, care pune reflectorul doar pe defecte sau ce nu e bine. Inițial ți-ai lăudat partenerul, se simțea validat, văzut, important. Dar apoi, ca strategie de manipulare, apelezi la devalorizare pentru a tăia din rădăcină orice argument aduce partenerul. Care trebuie să tacă, oricum nu știe, nu se pricepe, nu e în stare.
Dacă el nu dorește x lucru, nicio problemă că va dori altcineva. Și te prezinți disponibilă, tocmai pentru a provoca alți bărbați în fața partenerului, ca el să vadă cu ochii lui că și alții sunt interesați de tine. Sau prezinți în detaliu lucruri pe care le făceau foștii pentru tine sau le pun în practică pentru prietenele tale partenerii lor. În prima variantă sentimentul de siguranță în cuplu este spulberat, iar în a doua comparațiile pot declanșa latura sa critică, au componentă suplimentară de devalorizare, și ca atare să acționeze total diferit de cum ți-ai propus.
Butonul vinovăției poate fi foarte puternic. Dar reacția este una de moment. Nu ia atitudine pentru că așa alege din partea sa sănătoasă, ci pentru că se simte vinovat de modul abil în care ai îmbrăcat situația, poate de rolul de victimă pe care îl joci. Rezultatele nu sunt pe termen lung, tocmai pentru că discutăm despre un mod de a face față în aici și acum. În același timp, partenerul poate apela la moduri disfuncționale de a-și liniști vinovăția, care nu îți vor plăcea deloc și vor afecta puternic relația.
Pur și simplu monopolizezi conversația. Vii în forță, ca o tornadă ce mătură tot. El nu apucă să mai spună mare lucru, să își prezinte clar punctul de vedere. Îl întrerupi, vorbești peste el, duci firul discuției în zona pe care o țintești, tragi tu concluziile și chiar închei abrupt dialogul.
… pot avea multiple nuanțe. Îl ameninți că vă despărțiți, că îi faci lui rău, că îți faci ție rău sau fără conținut punctual, pe principiul lasă că vezi tu ce se va întâmpla. Iar aici lași mintea lui să se ducă direct în scenariul care îi produce cel mai mare disconfort. Pe scurt, apelezi la frică.
Foto: PR