Unul dintre voi are teamă de intimitate? Iată câțiva pași pe care îi puteți face în cuplu. Implică multă deschidere și asumarea fricii de abandon sau că veți fi sufocați în relație.
Nu e foarte simplu să ai o relație cu cineva care are teamă de intimitate. De regulă dinamica este aceea în care unul dintre parteneri se distanțează, se teme ca celălalt să nu devină dependent de el, se panichează la ideea de angajament. Iar al doilea partener este declanșat tocmai de acea distanțare și batere în retragere, care îi indică pericolul de a fi abandonat. Ce se poate face? Un lucru intens la nivel individual, dar și în doi.
Uită-te la tiparul pe care îl urmează comportamentele și alegerile tale. Fie că ești persoana care respinge intimitatea și pe cei care vin către tine, fie alegi parteneri care se distanțează și au teamă de intimitate. Ca să faci ceva în sensul ăsta este necesar întâi să conștientizezi modul în care acționezi, pas cu pas.
Vestea bună în ceea ce privește stilurile de atașament este că într-o anumită măsură ele pot fi schimbate. Desigur, cu multă muncă, pe o durată îndelungată. Tiparul vechi la care tu te raportezi, tiparul despre ce înseamnă și cum se manifestă atașamentul și iubirea poate fi înlocuit cu unul nou. Mai simplu spus: reînveți să primești și să oferi iubire. Un parcurs în care sprijinul unui psihoterapeut va fi de mare ajutor, dacă nu esențial. Ideea este să aveți curajul să vă priviți fricile în ochi, să le acceptați. Evitantul să învețe să tolereze și să se bucure de intimitate, de iubire. Dar aici discutăm de asumarea bucății proprii de responsabilitate. Nu a sta în expectativă ca celălalt să lucreze cu sine și atât, el să se schimbe și tu să nu miști un deget.
Ce este necesar să facă un anxios care vine ca buldozerul peste evitantul care astfel ia și mai multă distanță? Doar i se confirmă faptul că în relație e sufocat și nu i se lasă deloc spațiu… Anxiosul să învețe să lase acea spațialitate și să înțeleagă faptul că ea nu este egală cu abandonul. Nu rezolvi nimic fugind de ce ți provoacă groaza. Prin expunere repetată ne tolerăm fricile și le biruim. Lucru valabil și pentru evitant care este necesar să își exerseze empatia, să vadă ce are nevoie și partenerul anxios, oferind încet și sigur. Utile sunt de asemenea introspecția personală și feedback-ul reciproc.
Fiecare, anxios sau evitant, are nevoie să se ancoreze în prezent și să-și calmeze mintea care începe să rumineze. Stai cu disconfortul tău și observă-l. Ți-e teamă de intimitate, de angajament? Stai cu această teamă și exersează cu calm respirația abdominală. Fă exerciții de mindfulness în care îți realizezi un screening corporal descriind în detaliu fiecare senzație din creștet până la tălpi. Conectează-te la natură, explică-ți mental ce poți descoperi în mediul înconjurător cu ajutorul simțurilor. Înscrie-te la cursuri specializate de mindfulness. Practica zilnică îți va permite să accesezi calmul ori de câte ori te simți în pericol sau îți vine să fugi din relație.
Foto: PR