Te temi că partenerul te va părăsi? Comportamente prin care îl împingi către despărțire

Să ajungi la despărțire este un coșmar pe care fără să vrei îl materializezi chiar tu. Ce e necesar să nu mai faci.

Mai în glumă, mai în serios, afirmi că ai alergie la despărțire. Este una dintre cele mai mari temeri ale tale, un scenariu la care nu îți dorești nicicum să ajungi. Pe de-o parte ai putea spune că faci tot ce ține de tine ca să nu se materializeze această frică, uneori chiar faci prea mult iar partenerul stă liniștit cu mâinile în sân. Îl alegi pe cel care nu e dispus la efort, evită asumarea relației și speri din start și din toată inima că se va schimba. Sau descoperi această neangajare după mult timp, multă răbdare exersată și rămâi detașată și înghețată emoțional în relație când e mai bine și sănătos pentru tine să pleci. O relație în care balanța satisfacție-disconfort atârnă extrem de mult la ultimul taler. Ironic, în varianta de partener asumat apar sabotori proprii care alterează calitatea relației.

Superioritatea

Comportamentul lui a fost unul constant. A dovedit continuu că te poți baza pe el, își asumă responsabilități diverse și importante, este acolo și te poți sprijini pe el. Și nici nu îți trece prin minte, teoretic, că la un moment dat ar pleca. Și ai îmbrăcat hainele superiorității și îndreptățirii, îl tratezi de sus, nu negociezi cu el variante comune, nu îi ceri părerea ci mai degrabă îi ordoni cum să procedeze. Este un vădit raport de putere, un joc în care și partenerul intră când s-a săturat să fie subjugat.

Citirea gândurilor

Te aștepți ca el să știe ce îți dorești, cum ai vrea să procedați, ce decizie este mai bună. Verbalizezi frânturi, dar nu duci ideea până la capăt. Cum el nu cunoaște mesajul complet, devii furioasă și te dezlănțui asupra sa. Îți reproșează des că nu știi să comunici, lucru cu care nu ești de acord. Iar această comunicare deficitară creează conflicte fără soluții ce vă vor eroda în timp conexiunea emoțională.

Devalorizarea

De la începutul relației, de la primele întâlniri tu ai făcut o evaluare. Familia ta e mai bună decât a lui, cariera ta e mai strălucitoare și dă mai bine în societate, nivelul tău cultural e mai înalt. Desigur, cine este el ca om, calitățile lui, felul în care s-a purtat cu tine, toate au contribuit la consolidarea relației și la crearea legăturii dintre voi. Nu ai vrea fără el și în același timp uneori te gândești că ai fi putut face o… afacere mai bună din punct de vedere romantic. Nu i-o spui direct, poate o mai discuți rar cu prietenele când partenerul te supără cu ceva, dar în mintea ta apare ocazional această idee care se manifestă și comportamental. Care este scopul? De a face tu un pas în spate sufletește. Cumva te sperii de ceea ce simți pentru el, de apropierea emoțională dintre voi și inconștient cauți cârje care să te distanțeze. Căci în caz de ruptură crezi, fals, că această distanțare te-ar putea proteja de suferință.

Cicăleala

Nu e doar repetarea acelorași lucruri la infinit. Cicăleala este îmbrăcată și în multă critică ce transmite mesajul că partenerul nu este suficient de bun. Cicăleala are și nuanțe intense de control în care totul trebuie să fie exact cum zici și cum vrei tu. Căci acest control presupune rularea pe o șină, fără abateri și pericole pentru voi. Dar oare poți controla totul pe pământul asta? Și cum reacționează o persoană controlată, deposedată de liberul arbitru, autonomie, independență? Devine rebelă, se luptă cu tine sau pleacă la un moment dat. Și acea persoană tânjește și la afecțiune, complimente, de unde o vulnerabilizare la infidelitate.