Te străduiești să îi arăți că ești partenera potrivită? Cum ajungi să te sabotezi pe tine, dar și relația

Tu chiar crezi că ești partenera potrivită pentru el și ești hotărâtă să îi demonstrezi asta. Dar nu vezi și capcanele în care poți cădea...

Vă placeți, vă întâlniți ocazional în grupurile de prieteni comuni sau discutați online când și când. Ori ați demarat o relație care este la început. Tu ești cu adevărat încântată de el, îți dorești enorm o relație și ești hotărâtă să lupți pentru ea până la capăt cu orice cost. Doar că acest cost poți fi chiar tu, identitatea ta, nevoile tale, ba chiar relația în sine.

Devii vânătorul

Având în minte obiectivul formulat cât mai clar, tot ce ține de procesul de curtare faci tu. Forțezi nota, insiști, faci aluzii, îl inviți în oraș, îl complimentezi, îl cauți des și pornești discuții la care el răspunde monosilabic, dar tu scrii romane. Gradul de investire în acest început este evident disproporționat. Riscul? El să intre în relație deși nu e foarte convins și să se poarte ca atare, respectiv deprivant emoțional pentru tine. Iar gradul tău de siguranță în cuplu să fie infim. Sau să fie tipologia de bărbat dependent, fără inițiativă, în relație cu care ulterior vei simți multă frustrare și furie deoarece te-ai săturat să lase doar la tine controlul și responsabilitățile.

Cameleonul

Inițial intenția e bună, aceea de a negocia, de a te adapta și la stilul lui de viață, de a fi flexibilă. Doar că fără să vrei pierzi busola și te transformi într-un cameleon care își schimbă culorile așa cum e agreabil pentru partener. Nu sunt schimbări sau adaptări autentice, cu care să te simți bine, ci unele forțate ca el să te placă și să vrea să rămână lângă tine. O vreme le tolerezi și nu te deranjează deoarece ori ești detașată emoțional ca să poți face față acestei negări de sine, ori ideea de relație potențează această capitulare și complianță. Până într-un punct când va deveni insuportabil, te vor vizita niște stări puternice de tristețe și nu vei înțelege de ce.

Nu funcționează pe termen lung

Practic ce vede el acum este efortul, este tot ceea ce e mai bun din tine sau vede latura aceasta care îi face pe plac și e grozav pentru el. Dar în orice relație trece perioada de lună de miere, nu poți susține de una singură un efort pe termen lung, e necesară și implicarea lui. Iar când pică această aură luminoasă, când începe real perioada de negociere șocul va fi substanțial. Plus că nu te cunoaște pe tine cea reală, ci o imagine atent vândută.

Nu îl privești în ansamblu

Vrei să îi arăți că ești partenera potrivită pentru el, bărbatul pe care îl idealizezi și l-ai pus pe un piedestal. Dar cum este el cu adevărat? Nu poți observa sau descoperi asta deoarece ești mult prea prinsă să-l convingi cât ești tu de grozavă. În plus, dacă el e sus pe soclu și tu mai jos aducându-i ofrande, asta înseamnă că nu sunteți egali și între voi este o distanță prea mare ca să existe conexiune emoțională adevărată.

Extremele

În procesul de a dovedi și butonul de volum al comportamentelor pe care le consideri bune se duce spre o frecvență ce asurzește. Adică vrei să îi arăți că ești independentă și devii prea independentă încât se simte neglijat, neluat în seamă ori chiar emasculat. Vrei să îi dovedești inteligența, abilitatea de a comunica și virezi către aroganță, superioritate, critică ori el nu mai apucă să își spună și susțină părerea deoarece devii prea combativă. Nu vrei să creadă că te agăți de el și impui o distanță încât devine imposibil să mai ajungă la tine.