Primul lucru pe care l-ai avut în minte a fost că vrei ca această relație să primească din partea ta absolut toate șansele și tot suportul. Să faci tot ceea ce ține de tine ca relația să fie una bună. Al doilea are legătură cu greșelile din trecut. Ai avut certuri serioase cu fostul partener, te comparai cu partenerele prietenilor lui și reieșea că tu ești cea mai explozivă, tu nu accepți anumite lucruri cu care ele nu au o problemă.
Era un fel de stil de viață al grupului său social cu care tu nu erai de acord, te rănea că el dorea mult să îi copieze. Normalitatea lor nu era și normalitatea ta, iar de aici conflicte semnificative. Ți s-a reproșat că nu ești înțelegătoare, ești prea rigidă și după despărțire ți-ai propus ca în următoarea relație să corectezi acest aspect. Și l-ai corectat până s-a dus spre excesiv, până nu ai mai ținut deloc cont de nevoile tale. Desigur asta s-a întors împotriva ta și te-ai simțit ca o roată de rezervă. Prinsă între intențiile foarte bune și nevoile personale frustrate, e necesară reevaluarea.
Observi că tu faci prea mult
Făcând un pas în spate, evaluând gradul de efort depus de fiecare dintre voi în relație, tu ai câștigat olimpiada, iar el nu se califică nici măcar la faza pe sector sau sat. Ai fost atât de înțelegătoare încât i-ai găsit scuze peste scuze, și determinată ca relația să fie una de succes ai muncit din greu, dar 90% tu. Ai creionat niște explicații convingătoare pentru tine și ca să echilibrezi balanța tu te-ai străduit și acolo unde ar fi trebuit să fie contribuția partenerului.
Confuzia viitorului
Poate că statutul este unul cert, sunteți împreună, ești partenera lui. Dar viitorul e într-o ceață atât de densă încât devine aproape imposibil să faci un plan peste 6 sau 8 luni, fie că e vorba despre o vacanță sau o achiziție semnificativă. Ești partenera, dar numai cu numele, în rest chiar nu simți legătura, conexiunea dintre voi, nu simți stabilitatea și acea siguranță, ori predictibilitatea viitorului în doi. Ceva te oprește să faci planuri pe lungă durată, deși ți-ai dori mult asta. Că este cu tine sau altcineva, ai impresia că ocupi un loc pe care el nu dorește să îl țină gol.
Chiar nu te vede
Înțelegătoare la cote foarte mari, ai făcut compromis peste compromis, efort peste efort. Lucruri pe care nici nu le observă. Sau partenerul consideră că i se cuvin. Nu te vede pe tine ca individ, nu vede contribuția ta (desigur recunoștința este inexistentă), și ce ți-ar plăcea sau ți-ai dori nu ia în seamă. Egoism, dezinteres, îndreptățire, lipsă de empatie care constituie un cumul dureros și deprivant.
Rar te simți bine
Ai ajuns într-un punct al relației în care efectiv nu te mai simți bine alături de el. Și nu pentru că ai tu niște pretenții bombastice, ci pentru că la nivel general există o tensiune mare în aer, iar el nu livrează niște lucruri normale pe care în sfârșit i le ceri, ci mai degrabă opusul lor. Comunicarea dintre voi este foarte proastă, nu reușești să ajungi emoțional la partener, iar timpul de calitate petrecut împreună este numărat pe degetele de la o mână.
Citește și:
Tipuri de atracție mai importante și mai puternice decât atracția fizică
Foto: PR