Te simți singură în doi? Comportamente ale partenerului care îți activează rănile emoționale

Sentimentul este extrem, mult amplificat comparativ cu ceea ce ai numi normalul. Iar senzația de singură în cuplu e legată de răni cu vechime.

Nu te simți tot timpul singură în doi. Nu ai mereu senzația că partenerul nu te vede, nu ține cont de nevoile tale emoționale, nu îți dă iubirea de care ai avea nevoie. Dar când se întâmplă asta se activează o rană emoțională care s-a format încă din copilărie sau adolescență, rana de deprivare emoțională care poate fi o deprivare de îngrijire (absența atenției, afecțiunii, căldurii sufletești), de empatie (absența înțelegerii) sau de protecție (absența direcționării, ghidării).

Ce s-a întâmplat mai departe, la maturitate, în relație cu această rană? Ai ales parteneri care aveau tendința de a depriva emotional și nu le-ai cerut să țină cont de nevoile tale, ai evitat relațiile intime sau ai fost exigentă din punct de vedere emoțional cu partenerii dar și cu prietenii apropiați. Dintr-o perspectivă sănătoasă ce ai avea de făcut? Să îți validezi propriile emoții și să vezi importanța fiecăreia. Și să observi care sunt acele situații în care te activezi, să ceri, să negociezi împreună cu partenerul o soluție comună.

Cum te simți tu iubită?

Felul în care partenerul își manifestă dragostea se poate prea bine să nu se potrivească cu maniera în care ai tu nevoie să o primești. E un decalaj în ceea ce privește limbajul iubirii, pe care cu cât îl clarificați mai devreme cu atât e mai bine pentru amândoi. Chiar dacă a avut relații de lungă durată sau mai multe de lungime medie ori experiența lui cu femeile a fost foarte bogată asta nu înseamnă că se aplică și la tine același rețetar care a fost valabil pentru alte partenere. Sigur că sunt lucruri de bază general valabile, le-ai numi omenești sau de bun-simț, dar e util să îi explici cât mai concret și punctual cum ai tu nevoie să primești iubire.

Ai nevoie de ghidaj…

… iar partenerul evită să își exprime opinia. Îți zici că nu îl interesează, că e egoist, se gândește doar la el. Tu nu știi ce să faci, iar el te lasă așa, să plutești în derivă. Oare e un moment bun acesta de discuție? Este partenerul disponibil pentru a analiza împreună fațetele unei decizii? Transmite-i că ai nevoie de perspectiva sa și stabiliți când anume ar fi optim să stați de vorbă.

Nu te înțelege

Să ai o relație cu o persoană total lipsită de empatie e calea sigură spre deprivare și singurătate în doi. Oare partenerul tău chiar nu e deloc empatic, nu e capabil sub nicio formă să se pună în papucii tăi, să îți perceapă disconfortul emoțional în anumite situații? Uită-te la ce îți arată realitatea. Creezi o regulă generală pe nevoi frustrate acum și activare de moment?

Parteneră versus companie

Ține el cont de părerea ta sau nu? Îți vede și acceptă nevoile și înțelege că și acestea sunt importante, nu doar ale lui? Consideri că e o perpetuă luptă pentru putere și control sau că între voi este o colaborare pe cât posibil armonioasă? Te privește ca pe un coechipier cu rol la fel de important și drepturi egale? Sau ca pe un instrument de împlinire a propriilor nevoi, pentru care nu face niciun efort? Uneori activarea ta emoțională te face să vezi strâmb realitatea, prin prisma a ceea ce transmite ca mesaj rana emoțională. Și alteori este o reactivitate pertinentă, sănătoasă, la un comportament sau abordare relațională care chiar nu are ce căuta în viața ta.