Te simți pierdută și dezamăgită? Trăsături pe care să le cauți conștient la viitorul tău partener

Ești dezamăgită de istoriile amoroase trecute, ceea ce te face și critică la adresa ta. Dar experiențele negative pot fi și resurse pozitive.

Privești în urmă și simți un gust amar. Ești dezamăgită. Îți zici că nu ai fost prețuită destul, insuficient respectată, că foștii parteneri s-au folosit de bunătatea ta. Și nu o spui dintr-o poziție de victimă sau una arogantă, superioară, ca și cum tu ai fost perfectă și ei nu. Ci e o radiografie a calității relațiilor avute, satisfacției în cuplu, și o hartă a ceea ce ai permis să se întâmple iar și iar. Nu acesta a fost scenariul repetat în toate relațiile? Doar cu anumiți parteneri s-a petrecut asta și pur și simplu te-ai blocat, nu ai știut să gestionezi? La momentul acela ai făcut ce ai putut și ai știut, iar această dezamăgire, poate însoțită chiar de furie, constituie o resursă pentru a alege în viitor mult mai în acord cu nevoile tale emoționale.

Să fie disponibil!

Primul criteriu este disponibilitatea. Un bărbat însurat, aflat într-o relație, despărțit recent și care nu a procesat emoțional ruptura, nu este un bărbat disponibil. Nici unul care îți cere să aveți o relație mai simplă, mai superficială. Care îți dă de înțeles că vrea să facă sex și cu alte persoane, să flirteze, să își păstreze mereu deschise toate opțiunile. Sau care se simte bine în confortul cuplului atunci când are el chef, în rest păstrează distanța ori găsește multiple scuze pentru a nu-și asuma în totalitate relația. Atenție, un bărbat singur nu este automat un bărbat disponibil emoțional. Vrea să se distreze, vrea doar povești cu artificii? Asta nu se potrivește cu ceea ce presupune o relație de lungă durată.

Să depună efort pentru tine

Ok, e singur, nu suferă după nimeni, îl crezi că nu evită iubirea dacă îi apare în cale. Dar iubirea nu e o crenguță de care te împiedici, ci ca o plantă pe care o creșteți împreună. O udați, o puneți la soare, o curățați de frunze uscate, o tăiați pentru a-i dirija creșterea. Deci e un efort comun. Un efort pe care tu îl faci pentru el, el pentru tine, amândoi pentru relație. O relație nu poate fi întreținută doar de o singură persoană.

Să fie empatic

De ce e atât de importantă empatia? Pentru că fără ea nu va reuși să înțeleagă (ori să încerce măcar) prin ce treci, ce simți, ce gândești. Fără empatie este concentrat exclusiv asupra propriei persoane, cu un grad foarte mare de egoism, se vede doar pe el. Fără empatie nu se poate pune în papucii tăi și nu îți va vedea nevoile, astfel încât împreună să găsiți compromisul sănătos pentru amândoi.

Asumarea…

… nu doar a relației așa cum punctam mai devreme, ci și a greșelilor pe care le face. Nu își asumă? Cum ar putea apărea atunci din partea lui un comportament schimbat? Cine nu își asumă plasează întreaga responsabilitate în exterior. Iar asumarea verbală fără comportament care să o susțină este… zero.

Parteneriatul…

… ca o muncă în echipă, iar aici nuanțele sunt personalizate fiecărui cuplu, în funcție cum percepe fiecare sprijinul, suportul. Este vorba de a fi la greu împreună și de a face cumva ca acel greu să fie suportabil sau chiar să devină ușor. De a te baza pe partener.