Te plângi prietenelor de partenerul tău? De ce nu e mereu o soluție eficientă pentru tine

Este firesc ca atunci când ți-e greu să te îndrepți către persoanele de încredere. Și, totuși, să te plângi în legătură cu relația ajunge să o saboteze.

Cu toții avem o mână de oameni de bază la care putem apela la nevoie. Sau cel puțin ar fi grozav să existe această plasă de siguranță socială și emoțională. Iar când partenerul de cuplu efectiv te scoate din minți, anumite comportamente ale sale sau aspecte ale relației nu sunt ok pentru tine, te îndrepți către acești oameni să te plângi. Știi că te apreciază, te respectă, sunt alături de tine, sunt în tabăra ta orice ar fi. Iar sentimentul de a avea tribul tău este grozav. Și chiar și așa, să te plângi lor legat de ce face sau zice partenerul se poate întoarce împotriva ta.

Detașarea emoțională

Nu ajungi să procesezi emoțional corect ceea ce se petrece între tine și partenerul tău. Nu ajungi să îți vezi, simți, înțelegi cu adevărat emoțiile și nevoile. Nu exersezi într-un mod corect autoreglarea emoțională, pe care să o faci din partea ta sănătoasă. Deoarece să te plângi, această ventilare uneori de-a dreptul teatrală cu accente intense de dramatism, este o formă de detașare emoțională. În care suspini, îți tremură bărbia și repeți continuu aceleași lucruri ca astfel să blochezi pătrunderea emoțională la nivel profund, îți blochezi durerea printr-o ventilare pe bandă rulantă.

Nuanțele de alb și negru

Ce le spui prietenelor tale sunt două scenarii sau variante diametral opuse. Pe de-o parte ce lucruri grozave face pentru tine, ce frumoasă e relația, la nivel autentic, real, ori o împărtășire a poveștii pe care o ai în minte și o proiectezi pe partener. Adică prezinți lucrurile mai bune decât sunt, deoarece tu îți dorești enorm să crezi că sunt atât de bune. Apoi urmează coborârea de pe soclu, de pe piedestal, în care el se poartă oribil și e un personaj negativ care face doar greșeli, nu știe să se comporte cu tine. Deci alb și negru. Laudă, elogii, apoi critică și ce oribil se poartă partenerul. Ce lipsește de aici? Zona de mijloc, de gri. Ce face fiecare dintre voi, inclusiv tu, să mențină o dinamică ce rănește? Care ar fi schimbările necesare pe care să le facă fiecare dintre voi pentru a vă fi mai bine? Desigur că prietenele tale sunt alături de tine orice ar fi, sunt în echipa ta, și ca atare le poate lipsi imparțialitatea. Ele sunt aliatul tău, prietenii lui sunt aliatul partenerului, dar cine este aliatul relației?

Amplifici, nu rezolvi

Te plângi și pe de-o parte ai senzația că te descarci. Dar un minus al acestei ventilări este tocmai potențarea negativității, adică lucrurile să devină mai negre decât sunt. Uneori nu mă ajută să devină niciodată nu mă ajută. Uneori nu mă ascultă să devină niciodată nu mă ascultă. Uneori nu ține cont de părerea mea să devină întotdeauna nu ține cont de părerea mea. Aceste capcane mentale, gânduri negative automate să polueze realitatea care în mintea ta devine și apoi se și simte mai rău decât este. În plus, este și o formă de ruminare, în care să rotești iar și iar aceleași fraze pe care le-ai zis prietenelor și apoi ți le zici doar ție.