Te lupți cu greu cu singurătatea? Ce ar putea să-ți amplifice acest sentiment

Singurătatea este apăsătoare, iar unele comportamente de-ale tale pot contribui suplimentar la un soi de auto-rănire emoțională.

Singurătatea nu este pentru tine o alegere asumată, o perioadă în care vrei să te regăsești și să te concentrezi 100% numai pe tine. Ea este generată de lipsa unui partener de cuplu, de faptul că familia ta de origine este departe sau membrii ei nu mai sunt în viață. Iar această singurătate se simte dureros la propriu, și de multe ori este alimentată de ceea ce faci sau de ceea ce nu faci.

Îți eviți prietenii

Te simți inconfortabil deoarece ei sunt cu toții într-o relație de cuplu, poate unii au chiar și copii. Ca atare eviți să te întâlnești cu aceștia în formulă completă, și cu partenerii, și ratezi astfel ocazii în care poate chiar te-ai simți bine, poți crea amintiri frumoase. Ceri ca întâlnirile să fie doar voi, vechea gașcă, singuri, ceea ce este realizabil rar și nu mereu poate participa toată lumea.

Nu accepți realitatea

Aceea în care viețile voastre s-au schimbat, la fel și preferințele, prioritățile sau disponibilitatea. Prietenele care acum au copii mici nu beneficiază de disponibilitatea pe care poate chiar ele și-ar dori-o, iar comunicarea sporadică sau întâlnirile ocazionale la cafea le cataloghezi drept lipsă de interes, de efort, că nu mai țin la tine sau alte explicații ce nu se potrivesc cu realitatea și te rănesc. Alți prieteni poate că preferă mersul la restaurant, serile la teatru în detrimentul ieșirilor la dans care altădată reprezentau normalul timpului vostru petrecut împreună. Doar că acum nu mai sunt atrași de asta ori oboseala își spune cuvântul. Practic ceea ce ceri este ca lucrurile să nu se schimbe, iar adaptarea ta la mediu și la cei dragi să nu existe. Discuți în termeni de totul sau nimic, fără negociere sau flexibilitate ce să-ți aducă experiențe frumoase și timp de calitate alături de prieteni vechi.

Izolarea

Treptat parcă e mai interesant să grădinărești la tine pe terasă sau în curte, să faci maratoane de seriale sau filme, dacă faci sport mai degrabă să te antrenezi singură acasă sau la sală, ori să ieși tot singură la alergat. Casa devine spațiul din care nu mai vrei să ieși, iar activitățile tale nu prea implică alți oameni. Sub mantia lui mă simt bine cu mine te deprivezi de conexiune emoțională, nu te pui în situații în care să socializezi, să cunoști oameni noi.

Calitatea slabă a somnului…

… provoacă un plus de iritabilitate, iar resursele tale emoționale sunt foarte mici. Permanent obosită refuzi invitații deoarece spui că vrei să te odihnești, iar capacitatea ta de a face față situațiilor delicate, de a te regla emoțional când te simți tristă, anxioasă, temătoare este de asemenea redusă. Deci când singurătatea vine peste tine ca o avalanșă îți este greu să o gestionezi. Dacă totuși ieși în oraș, bateria ta socială se descarcă foarte repede și pleci mult mai devreme acasă. Ori rămâi în locul cu pricina, dar nu găsești cu adevărat plăcere în ceea ce faci. Gândindu-te mereu cât ești de singură asta produce un stres semnificativ, inclusiv secreția de cortizol, ceea ce face relaxarea imposibilă dacă nu intervii cu tehnici specifice de relaxare precum respirația abdominală, meditația, traininguri de relaxare musculară.