Te iubesc. Si pe tine

Isi aminteste cu precizie fiecare gest, fiecare privire si fiecare cuvant pe care l-a rostit. Cu intonatia lui, cu locul lui exact in fraza. Felul in care a intins mana sa se joace cu bricheta care statea cuminte pe masa, doar ca sa aiba un pretext sa atinga un obiect de-al ei. Toate lucrurile astea mari si marunte despre care au vorbit, atatea ore in sir: carti, filme, prieteni comuni. Nu si-au dat seama cand a trecut timpul, iar acum trebuie sa plece. Isi strang mana, la o distanta respectuoasa unul de celalalt. Nici n-a mers 50 de metri ca ii e deja dor de el si spatiul asta care se tot aglomereaza intre ei o doare. E o suferinta pe care o resimte fizic. Ce sens au toate astea? Ce sens are sa continui sa traiesti departe de barbatul pe care il iubesti? O voce familiara o intrerupe din visat:
„Te-am intrebat ceva. Ce ai, esti bine?. Raspunde ceva politicoasa. Cine e omul asta din fotoliu? Barbatul pe care il vede intins in pat langa ea in fiecare dimineata de atatia ani si care a devenit o fantoma. Un corp strain, dar suficient de prezent ca sa o impiedice sa-si urmeze instinctul de a fugi spre cel de care se simte atrasa in mod magnetic. Pentru ca ea e femeie serioasa, e casatorita, are copii, un statut profesional de invidiat si o reputatie fara pata. Iar eticheta sociala spune ca nu trebuie sa iubim decat un singur om intr-o viata. Si ea a crezut mult timp ca e posibil sa fii monogama. Pana la el. La celalalt.

Ei vin de pe Marte, noi de pe Venus

Barbatii au o inclinatie naturala spre infidelitate, pe cand femeile sunt tovarase fidele, care pot iubi un singur om toata viata. Multa vreme, societatea a gasit scuze barbatilor care isi inselau sotiile, ca si cum simplul fapt de a avea un penis ar putea justifica infidelitatea. Sunt barbat, deci insel. Sunt femeie, deci trebuie sa fiu fidela. Cat de retrograd si de fals mai suna astazi, la ora Facebook-ului si a site-urilor de dating, postulatele astea, care diferentiaza simplist femeile de barbati! Ca si cum femeile n-ar avea dreptul sa aiba aceleasi pulsiuni ca barbatii. Ca si cum am putea sa ignoram impactul pe care l-a avut emanciparea femeilor in modularea comportamentelor sexuale.

„De-a lungul timpului, barbatii au avut cumva dreptul sa insele, comportament sustinut si explicat de multiple teorii biologice si evolutioniste. Femeile aveau copii de la mai multi barbati, care contribuiau la cresterea acestora. Diferenta intre sexe in ceea ce priveste infidelitatea a devenit din ce in ce mai mica, odata cu emanciparea femeilor si cu perioada de timp mai mare petrecuta impreuna la birou, in spatii private, in delegatii, cu relatiile pe Internet, site-uri de intalniri etc., mi-a explicat Mihaela Dumitru, medic specialist psihiatru si psihanalist. Intrebarea de la care am pornit nu e noua, fiecare dintre noi si-a pus-o macar o singura data. Este posibil sa iubim si sa-i fim fidele unui singur om toata viata? In regnul animal sunt extrem de putine specii monogame. De ce am face exceptie de la regula? Mai ales ca suntem singura specie ghidata de dorinta. Daca ne uitam la componenta pulsionala a dorintei, nu mi se pare ca ecuatia devine mai simpla. Dimpotriva. Daca din punct de vedere fiziologic, psihologic si antropologic totul ne separa de monogamie, de ce visam toate la o dragoste unica, ideala?

Jocul hormonilor

Femeile nu au mai putine inclinatii spre infidelitate decat barbatii. Cel putin nu din punct de vedere genetic si hormonal.
Intr-un studiu recent, dr. Brendan P. Zietsch, de la Universitatea din Queensland, Australia, a demonstrat legatura dintre dorinta de a insela si receptorii genetici a doi hormoni: ocitocina si vasopresina. Daca simplificam, ocitocina este hormonul dragostei si al fidelitatii. La polul opus, vasopresina este hormonul care stimuleaza relatiile sociale, empatia si atractia sexuala. Studiul a scos la iveala ca 40% din femeile care au participat la ancheta si care si-au inselat partenerii aveau o mutatie in gena receptorului de vasopresina. Mai exact,  vasopresina a facut ca femeile sa-si insele partenerii. In cazul barbatilor, infidelitatea se poate explica prin dorinta de a fi cel mai puternic si deci de a avea cat mai multe partenere. Femeile care insala o fac sub influenta vasopresinei.

Descoperirea australianului ar putea distruge miturile care sustin ca barbatii au niste inclinatii fiziologice spre infidelitate. Imaginati-va ca am avea toate mutatia genetica a receptorului de vasopresina. Asta ar insemna ca, din punct de vedere genetic, femeile ar fi predispuse la poligamie. „Eu nu cred ca putem iubi un singur om toata viata. Din punct de vedere sexual, teoria asta nu poate sta in picioare. Suntem mereu atrase de oameni noi. E uman, e sanatos, e in legea naturii. Cand vine vorba de sex, de chimie, vocea ratiunii nu se mai aude, imi spune Carmen (37 de ani), celibatara.

Divergente

Diferentele dintre barbati si femei la capitolul fidelitate sunt prea importante ca sa poata fi explicate doar prin prisma seaca a stiintei. „Infidelitatea barbatilor se leaga cel mai adesea de dorinta de a vana, de gustul aventurii, al necunoscutului. De excitatia si adrenalina pe care acestea le presupun, si mai putin de o casatorie nefericita. Exista si situatii in care barbatii pot insela din cauza fricii de intimitate, de angajament. Femeile insala cel mai adesea din motive emotionale: casatorii nefericite, sentimente de singuratate, devalorizare, abandon etc., imi spune dr. Mihaela Dumitru. Ce cred barbatii despre analiza asta?

Toma, 35 de ani, este casatorit de zece ani si o iubeste ca un nebun pe sotia lui, pe care nu a inselat-o niciodata. Deocamdata. „Despre ce iubire vorbesti aici? Despre dragostea profunda pe care o port sotiei mele? Da, o s-o iubesc toata viata. Dar sigur ca o sa o insel la un moment dat. E inevitabil. Si ea stie. Sunt barbat, nu se poate altfel. Sincer, am avut o gramada de discutii cu prietenii mei si suntem cu totii de acord. Nici unul dintre noi nu crede ca o sa poata ramane fidel toata viata. Asta nu inseamna ca n-o iubesc pe sotia mea. Pentru un barbat, iubirea si sexul sunt doua lucruri diferite. Punctul de vedere al femeilor este mai nuantat. Desi e sceptica in ceea ce priveste monogamia, Diana (35 de ani), in cuplu de zece ani, recunoaste ca nu s-a simtit niciodata atrasa de un alt barbat decat cel de acasa. „Nu, nu mi s-a intamplat niciodata, n-am fost atrasa de nimeni. Acum, sa-ti spun daca o sa iubesc acelasi barbat toata viata, nu stiu. Cred ca sunt oameni care pot iubi o singura persoana toata viata, oameni care iubesc mai multe si oameni care n-or sa iubeasca niciodata pe nimeni.

Monogami in serie

Extrem de putine specii de animale sunt monogame din alegere. 95% din pasari sunt monogame, dar nu din alegere, ci din considerente anatomice sau legate de mediul inconjurator. Cand femelele pleaca sa caute mancare, masculii trebuie sa ramana in cuib ca sa aiba grija de oua. Pentru masculi, perpetuarea speciei este o chestiune serioasa. Si atunci de ce am ales modelul monogam? De ce poligamia este interzisa in majoritatea societatilor moderne, daca infidelitatea este in natura noastra? Intr-un studiu citat de www.slate.com, cercetatorul Sergey Gavrilets explica de ce ne-am indreptat spre o societate monogama. Raspunsul pare simplu: din confort. In societatile poligame, masculii isi consumau toata energia batandu-se pe femei. Incet-incet, evolutia a facut ca sistemul poligam sa se autoexcluda. In India, tara in care embrionii de sex feminin sunt avortati si fetitele ucise la nastere pentru a evita problema dotei, disproportia dintre numarul barbatilor si cel al femeilor a facut sa creasca rata criminalitatii. Spiritul de competitie al barbatilor ar fi generator de conflict.

Societatile monogame sunt mai structurate si confera un spatiu securizant pentru femei si pentru copii. Dar identitatea sexuala a barbatilor si a femeilor se construieste intr-un sistem de referinte social si economic. Societatea moderna a gasit o cale de mijloc pentru a impaca tendintele noastre poligame cu traditia monogama. „In ziua de astazi, se pare ca ne indreptam de la monogamie catre o monogamie in serie, mai multe relatii sau casatorii succesive, imi mai spune dr. Mihaela Dumitru. Emanciparea femeii este unul din pilonii pe care se sprijina acest model al monogamiei repetitive: „Odata cu emanciparea femeilor, nevoia de a ramane intr-o relatie pentru securitatea materiala a scazut. A aparut nevoia de a avea un echilibru intre stabilitate si dorinta de autodezvoltare, de implinire a planurilor personale, de mentinere a identitatii.

Iubiri ca in carti

Incep sa fiu sceptica. Sa am impresia ca iubirile ideale nu exista. Sa cred ca sunt atat de rare cazurile in care iubim si suntem fidele unui singur partener in viata, ca poate sunt doar accidente, din care nu se pot decela niste curente. „N-am iubit pe nimeni altcineva inainte de sotul meu si nici nu cred ca o sa iubesc pe altcineva. De unde stiu? Stiu, pur si simplu. Sunt fericita cu el. Nu m-am gandit niciodata la altcineva. Ce, nu crezi in suflete pereche? Laura, 30 de ani, este cu sotul ei de cand avea 15 ani. S-a uitat stramb la mine cand am intrebat-o daca isi imagineaza ca intr-o zi iubirea pentru sotul ei s-ar putea stinge. Parca as fi insultat-o. Pentru ea asta nu e o discutie, nu crede ca intr-o zi ar putea sa-l insele pe sotul ei. Nici Radu nu crede ca putem sa avem o relatie cu cineva daca nu credem ca o sa putem sa-i fim fideli toata viata. „De ce mai stai cu persoana respectiva daca nu crezi ca poti s-o iubesti toata viata?! De ce nu pleci acum? Radu este cu sotia lui de 17 ani. Au doi copii si spune ca nu s-a gandit niciodata sa o insele. „Daca o sa vina ziua aia, o sa-i spun. Mi se pare un minim de respect pentru femeia cu care traiesti, mai zice Radu.

De ce-ai plecat, de ce-ai mai fi ramas?

E mai greu pentru o femeie sa insele decat pentru un barbat? Daca nu luam in calcul hormonii, importanta regulilor sociale cantareste mai mult in ochii unei femei. „Acum ceva timp am revazut un om pe care l-am iubit odata si de care viata m-a despartit in mod absurd. Mi-am dat seama ca n-am incetat niciodata sa-l iubesc, chiar daca mi-am construit viata fara el. Nu stiu cum sa traiesc cu iubirea asta. Am o familie, nu pot sa imi parasesc sotul si sa alerg dupa naluci. Ma gandesc si la copii, la cat de greu le-ar fi sa plec de langa tatal lor. Cand devenim mame, invatam sa ne inabusim dorintele, imi spune Ilinca (40 de ani), in cuplu de 12 ani. Ca multe femei, Ilinca se gaseste intr-o situatie paradoxala: iubeste doi barbati. „Il iubesc foarte mult pe sotul meu. Este primul om alaturi de care m-am vazut imbatranind. Din pacate, nu-l iubesc numai pe el. Ilinca nu crede ca o sa poata intr-o zi sa-si tradeze familia, dar stie ca nici nu poate lupta impotriva sentimentului puternic care o leaga de celalalt barbat. „Trebuie sa invat sa traiesc cu suferinta asta, sa fac pace cu mine insami. As vrea doar sa pot sa-l iau in brate si sa-i spun ca o sa-l iubesc mereu, dar ca nu o sa putem fi impreuna in viata asta.

Marturia femeii asteia care isi reneaga instinctele pentru a-si proteja familia ma intristeaza. Monogamia ar trebui sa fie o alegere pe care s-o faci cu inima usoara. Am intrebat-o daca, la modul teoretic, nu i-ar prinde bine o lobotomizare foarte precisa, prin care celalalt barbat sa fie extirpat din mintea ei. „N-as renunta pentru nimic in lume la iubirea asta. E chinuitoare, dar ma face mai bogata. E ca si cum m-ai intreba daca vreau sa rup o parte din mine. Imi dau seama ca, dincolo de discutia „a fi sau a nu fi monogami, importante sunt puterea si sinceritatea sentimentelor. Conteaza mai putin daca poti sau nu sa ramai cu o singura persoana toata viata. Oricum, asta depinde de traiectoria fiecaruia si de o multime de necunoscute care apar pe parcurs, de oameni pe care ii intalnim si fara de care ne dam seama ca nu putem trai. Pana la urma, cel mai trist este sa nu iubesti pe nimeni, niciodata.

Text: Ileana F.Buzea

Foto: Tibi Clenci

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK