Sunteți în faza de dating? Afirmații pozitive care te împiedică să vezi realitatea și cum este noul partener

Știi bine cât de utile ți-au fost în trecut, dar unele afirmații pozitive ajung să saboteze satisfacția în cuplu și raportarea ta autentică la ceea ce se petrece între voi.

La un moment dat ai ajuns în contact cu noțiunea de afirmații pozitive. Poate că ți-a vorbit despre ele terapeutul tău, o prietenă, ai citit despre ele într-un articol sau erau integrate ca instrumente utile într-un video. Și ai început să le folosești ori de câte ori te vizitau gânduri anxioase, încărcate de tristețe sau ajungeai să te critici atât de tare încât asta efectiv te destabiliza.

Afirmațiile pozitive sunt niște strategii de coping, de a face față, fraze pe care să ți le spui și pe care să le crezi cu adevărat, cuvinte frumoase și blânde despre tine, ori perspective pline de speranță sau chiar realism. Problema apare când te ancorezi în ele și nu vezi ce se petrece cu adevărat, și devin un instrument de a nega realitatea, de a nu-ți evalua corect nevoile și a găsi scuze, a te mulțumi cu foarte puțin.

Sunt recunoscătoare…

… pentru tot ceea ce primesc de la el. Și chiar e grozav să observi lucrurile bune și frumoase pe care le face, dar, mai departe, oare sunt ele de ajuns? Sau te agăți de câteva gesturi drăguțe astfel încât să ai combustibil emoțional pentru a merge mai departe într-o relație care nu te împlinește cu adevărat?

Eu sunt cea responsabilă pentru viața mea

Și câtă putere îți dă! Riscul? Să nu ceri ajutor vreodată deoarece tu trebuie să deții toată puterea, și, ca atare, și relația de cuplu care înseamnă doi oameni tu să o abordezi ca și cum ești singură. Practic să-l excluzi pe celălalt. Sau efectiv să nu îi ceri nimic, iar întreaga responsabilitate a relației, a construcției ei, să ți-o asumi tu.

Greutățile sunt de fapt oportunități de creștere personală

Sunt greutăți care pur și simplu apar, deoarece viața e imprevizibilă și deloc simplă. Sunt greutăți pe care alegem să le perpetuăm sau să le ducem când există și altă opțiune, de exemplu cea a renunțării. Un partener care la început pare foarte interesat, dar apoi e absent, nu depune efort, nu investește emoțional nu îți creează o greutate pe care să o accepți. Greutatea unui partener indisponibil nu e o provocare de neratat. Căci există și alte căi de creștere personală, fără să insiști într-o poveste în care nu ești iubită, respectată sau securizată.

Aleg să văd doar binele din viața mea

Ok, și ce faci cu ceea ce te rănește? Care îți încalcă limitele, granițele? Ca să poți pune tu limite și a cere ce ai nevoie este necesar să vezi și minusurile, lipsurile dintr-o relație. Da, te ocupi tu de nevoile tale emoționale, dar când discutăm de o relație sunt și nevoi emoționale care sunt împlinite în acea relație, în acea interacțiune. Nu te duci către vigilență, a căuta cu lupa defecte sau probleme, dar să ignori ce nu-ți face bine înseamnă să te ignori pe tine și să negi ce trăiești. Același lucru și dacă afirmația ta pozitivă este aceea că alegi încrederea și nu cedezi dubiilor. Încrederea se acordă, dar se și construiește, iar dubiile pot reflecta o verificare sau testare sănătoasă a realității.