Sunt mamă și nu sunt indignată că școlile sunt închise (Și nu, nu o susțin pe Firea)

În București și în mai multe județe din sudul României, s-a luat decizia închiderii școlilor, din motive de ger. În ciuda frigului, Internetul a luat foc. Copiii s-au bucurat de cele două zile libere, iar părinții au acuzat autoritățile de incompetență.

„Sunt o persoană flexibilă, spontană, gata să accepte noi provocări, care lucrează bine în condiții de stres și care este capabilă să gestioneze situațiile de criză'. Vă sună cunoscut? Da, e poezia pe care o recită cei mai mulți dintre noi la interviurile de angajare.

Ieri, primărița Bucureștiului, Gabriela Firea a anunțat că în Capitală cursurile școlilor și grădinițelor vor fi suspendate din cauza avertizărilor de cod portocaliu de ger și viscol. Pe scurt, vor fi temperaturi de maximum -7°C și minim -14 și (ar fi bine) să ne ținem copiii în casă. Ca de obicei, Facebook-ul a reacționat cu promptitudine. Iar reacțiile au oscilat între lamentări, nemulțumire, căutări de soluții, injurii la adresa primăriței Firea și acuzații de incompetență.

Întrebarea tastată de mai toți părinții nemulțumiți era: „Și noi, cei ce nu avem bone și bunici prin București, ce ne facem acum cu copiii?'. Brusc, toți cei care în timpul anului au un program flexibil, care sunt artiști și liber profesioniști, care lucrează de acasă sau din cafenele (și care postează frecvent despre asta, lăudând spiritul boem și capacitatea lor de adaptare la timpurile în care trăiesc), dispăruseră, în timp ce în locul lor apăruseră angajații zeloși de la companii, oameni cu funcții și roluri serioase, care aveau meeting-uri importante, stabilite cu luni înainte, dar și șefi neînțelegători (și cu siguranță nu părinți), care nu ar fi acceptat pentru două zile „home office', concediu de odihnă sau pur și simplu o învoire, iată, motivată. Degeaba unii și alții au mai încercat să spună „păi dacă era copilul bolnav ce făceai?' Nimic nu a funcționat. „Îmi luam concediu medical, care se acordă părinților cu copii.' În plus, „pe vremea noastră, tata dădea cu lopata și făcea cărare printre nămeți, și ceilalți vecini ajutau și ei și așa ajungeau copiii la școală, chiar și din sate aflate la mulți kilometri depărtare'.

Așa cum bine remarca o prietenă de pe Facebook, „Ce relevanță are cum se închideau școlile pe vremea lui Ceaușescu când ningea? E oare ăsta noul criteriu? Că, dacă e așa, să ne bucurăm că nu se oprește curentul și avem portocale în magazine… '. În plus, aș mai adăuga că pe vremea lui Ceaușescu (pe care, iată, îl invocăm ca exemplu de gestiune a unei crize atunci când este convenabil și ne ajută la argumentare), mijloacele de contracepție erau interzise, avorturile erau pedepsite cu închisoarea, iar copiii stăteau singuri acasă, „cu cheia de gât' (așa cum se intitulează acum generația de părinți care se lamentează cel mai abitir). În zilele noastre, un copil lăsat singur acasă nesupravegheat e un prilej de acuzare a părinților de inconștiență sau neglijență.

Și nu, acest text nu este despre copiii care azi ar fi trebuit să-și ia geaca de schi în loc de cea preferată, cu Elsa și Ana. Este și despre copiii săraci, din Ferentari și din alte zone despre care doar știm, dar în care nu am călcat niciodată. Acei copii care au o pereche de adidași, purtați cu rândul de toți cei patru frați și o geacă peticită, căreia nu i se mai închide fermoarul, și aia moștenită de la cel mai mare dintre ei. Este despre copiii care nu sunt aduși la școală cu mașina, cu taxiul sau cu uber-ul (așa cum mi-a sugerat o colegă, că: „dacă vrei să-ți duci copilul la școală, există soluții, chiar și când e ger afară'). Este despre copiii care nu au bani de ciocolata caldă de la chioșcul de lângă școală. Care nu au bani nici să mânânce o dată pe zi.

Și în cazul în care voi fi acuzată că sunt vreo susținătoare a primăriței Firea, vă spun din capul locului că nu sunt. Mi se pare și mie la fel de incompetentă, așa cum li se pare celor mai mulți. Și eu locuiesc în acest București, în care traficul este infernal, autobuzele sunt cumpărate la supra-preț, străzile sunt peticite și bordurile înlocuite în fiecare an, contractele pe bani publici sunt atribuite „cui trebuie', iar frumusețea orașului, atâta cât a mai rămas din ea, este sluțită pe zi ce trece. Nu mi se pare că este vreo competentă și nici că decizia ei este corectă. Tocmai pentru că, așa cum a mai spus un fost primar celebru al Bucureștiului, „iarna nu-i ca vara', un primar al unui oraș dintr-o zonă cu climă temperată ar trebui să știe că e foarte posibil ca, în timpul unei ierni, temperaturile să scadă până aproape de -15°C, să ningă abundent și să fie nevoie de utilaje de deszăpezire.

Faptul că decizia ei a fost să închidă școlile într-o situație (discutabilă oricum) de criză nu înseamnă că a știut să gestioneze această criză. Înseamnă că a improvizat, că a ales soluția cea mai la îndemână, dar și cea mai discutabilă și mai puțin populară… Însă cred că duminică după-amiaza și noi, părinții, și doamna Firea am picat testul cu flexiblitatea, situațiile de stres și acceptarea provocărilor diverse, cărora abia așteptăm să le facem față.

În plus, știm cu toții că copiii noștri nu mai fac cazemate din zăpadă în fața blocului, nu mai stau afară până le îngheață mâinile și picioarele sau până li se face foame, așa cum făceam noi. Când e frig de crapă pietrele, copiii noștri se joacă pe telefon și pe tabletă, sau se uită cu orele la televizor. Iar cei mai curajoși dintre ei înfruntă gerul până la cafeneaua de lângă liceu ca să joace cărți cu colegii. Pentru că, așa cum am văzut într-o postare la IQrious pe Facebook, e „cod galben pe uliță'.