Nu e mai mult de o săptămână de când Billboard a scos lista de “50best” albume ale anului (până acum), votate de critici. E buzz mare când “staff-ul” Billboard își anunță alegerile, toată lumea bună muzicală își dorește un loc acolo și destule sunt și controversele cu această ocazie.
M-am uitat și eu pe listă, am citit și argumentele, dar îmi permit să fac o propunere absolut personală, care combină dincolo de sound și povestea albumului, și imaginea artistului, pe care specialiștii Billboard nu o bagă în seamă explicit, dar, sunt sigură, are pondere importantă pentru cei care ascultă, dansează și visează pe muzica artiștilor lor preferați.
Așa că, așez aici recomandările mele de best albums so far' pentru 2018, fără pretenții de ranking, dar cu vanitate de… recomandare pentru vara asta.
Nu e pe lista Billboard, dar dacă aveți chef să dansați pe ritmuri electro sau disco, asta e albumul pe care trebuie să îl căutați. LImpératrice e o trupa franceză cu o solistă seducătoare și subversivă, cu un stil personal absolut dement de cool. Tipii își asumă suprem coté-ul kitsch disco, combinându-l minunat cu funk și sintetizatoare retro.
O să ascultați un sound colorat, deloc passé, ultra cool, iar vocea languroasă a solistei vă va binedispune sau vă va face o seară dansantă de neuitat.
V-am mai vorbit de această newcomeriță columbiano-americană, pe care am pus-o acum mai bine de un an pe lista de indies superinspiraționale. Eh, albumul de debut Isolation este be-ton! E masterpiece de alt-r&b, așa cum spun și experții, iar vocea supersexy a Karly-Marinei Loaiza și poezia ei senzuală sunt perfect balansate de colaborările cu producătorii Thundercat, Gorillaz, Sounwave.
Și oricât de superficială ați spune că sunt, mi se pare că platinatul aproape ars al Marinei, rujul ei roșu, parcă tot timpul șters de un sărut și rochiile ei second-skin în culori sorbet fac un stilism atât de adevărat și de asumat, încât ajută enorm un album ca o bijuterie.
Sophie Allison are doar 20 de ani, dar își cântă atât de cool frustrările, emoțiile și iubirile încât înțelegi de ce se spune că Gen Z înțelege lumea mult mai bine decât părinții lor…
Soccer Mommy are o poezie foarte crudă, intensă, acompaniată de o chitară perfectă pe o muzică făcută 100% de artista cu imaginea de-o simplitate foarte convingătoare: jeans, t-shirt, o piele perfectă și un păr de-un ruginiu natural.
Îmi place enorm fata asta, albumul ei mi-a ajuns direct la inimă și mi se pare blană că o chitară și o fată în converși fac o lume întreagă să vorbească despre o artistă căreia i se rupe de rețete de pop cultură.
Nu am cum să nu o pun pe Janelle pe lista asta, pentru că o ador pe această femeie. Pantalonii ei vagina' m-au spart, toată construcția ei de imagine este impecabilă, iar muzica ei are și hit, și manifesto, și comerț, într-o combinație pe care foarte puțini știu să o găsească și să o ducă.
Dirty Computer a intrat ca No. 1 în Billboard’s Top R&B Albums și nici nu se putea altfel.
Îmi place de mor felul în care a pus un sample din discursul I Have a Dream' pe Crazy, Classic, Life' mi se pare ubercool cum muzică ei face conversație despre feminism, libertate, egalitate și… dragoste, dar nu o găsesc deloc ermetică, prea-intelectuală sau grea. E spusă și cântată perfect, direct pentru suflet, iar pantalonii-vagin au suficient umor cât să înțelegi că a fi artist înseamnă să te joci.