Când suferi din dragoste ai senzația că totul este distrus, iar inima ta bucăți. Dar, precum pasărea phoenix, te poți ridica din cenușă cunoscând câteva lecții foarte importante.
Suferi din dragoste și la 20, 30, 50 sau 60 de ani. Suferința aceasta nu are vârstă, iar experiența de viață nu face ca intensitatea să se diminueze. Eventual te poți gândi că ai mai trecut prin asta, și așa cum în trecut te-ai vindecat de durere, așa te vei vindeca și acum. Că meriți iubire, în primul rând te iubești tu și cu siguranță vor mai exista și alte persoane care să te iubească. Momentele de răscruce aduc cu sine și multă înțelepciune, lecții prețioase pe care e în folosul tău să le vezi și să le integrezi.
Părinții tăi cum gestionau emoțiile negative? Ce exemplu ți-au dat ei în sensul asta? Ce te-au învățat despre suferință și durere? Poate ai fost învățată că suferința e o slăbiciune, că trebuie să fii puternică mereu. Sau că e rușinoasă, dovada unui eșec – nu ai reușit să creezi și să menții relația perfectă, de parcă există și e numai responsabilitatea ta. Și așa te simți vinovată că suferi din dragoste. Ori poate tristețea aceasta este intensificată prin catastrofizare: e o nenorocire, niciodată nu îmi voi mai reveni. Cine din familia ta avea veleități de drama queen? Suferința era băgată sub preș? Părinții nu te-au învățat să gestionezi durerea așa că mai bine ne prefacem că nu există? Emoțiile negative nu sunt ceva rău, nu le punem la zid, nu le înfierăm, ci sunt un musafir incomod care are niște mesaje serioase despre nevoile noastre profunde.
Suferi pentru că nu te-a iubit așa cum aveai tu nevoie. S-a purtat cu tine într-un mod care te-a revoltat și ai simțit că nu te respectă? Folosește această ocazie pentru a lămuri tu cu tine ce îți dorești de la un bărbat la nivel comportamental. E realist? Ok, ține minte pentru următoarea relație. Ce nevoi emoționale ai tu în legătură cu un partener? Care sunt limitele peste care nu ai putea să treci? Ce este flexibil și ce e un păcat capital în cuplu? Pentru a alege mai bine data viitoare este esențial să știi ce vrei.
În cuplu fiecare are partea lui de responsabilitate. Și tu ai avut-o pe a ta. În ce măsură tu i-ai hrănit lui nevoile emoționale? Cum gestionai un conflict sau momentele mai tensionate? Ce te împiedica să îi vii în întâmpinare la nivel emoțional? Barierele se refereau la lucruri pe care le făcea el sau țineau de tine și un istoric personal al tău, din alte relații sau familia de origine?
Dacă ai tendința de a-ți asuma tu întreaga responsabilitate pentru despărțire… fa un pas în spate, insipră și expiră profund de câteva ori și privește filmul relației ca un observator. Într-o poveste sunt doi oameni care o susțin sau o sabotează. Să spunem că ai făcut tu anumite greșeli. Le privești ca pe niste greșeli extraordinare pentru care te învinovățești asiduu. Cum ar fi să le vezi ca pe niște oportunități de învățare? Lucruri care nu merg și nu sunt benefice relației, deci pe viitor ar fi indicat să le eviți. Apoi raportează-te la ele ca la modul în care ai învățat de-a lungul vieții să faci față situațiilor stresante. Dacă nu ai fost educată să gestionezi sănătos diferitele provocări, ai fost nevoită să dezvolți variate mecanisme de apărare și să te descurci cum poți. Avantajul? Aceste mecanisme de apărare sau de răspuns nu sunt bătute în cuie, prin lucrul cu tine poți să le transformi în variante mai sănătoase și mai funcționale.
Foto: PR