Succesul poarta si tocuri (de Mihaela Radulescu)

Nu stiu ce alte lectii as putea preda, dar in meseria mea as putea preda sigur lectia despre succes. Mai ales ca l-am si pierdut, pe alocuri, de aceea l-am inteles si l-am pretuit si mai profund.

Prima regula a succesului (dupa cele subintelese, cum ar fi munca si talentul) este increderea in tine, in ceea ce poti sa faci, daca vrei, daca muncesti consistent, daca esti dispusa sa inveti mereu, chiar si cand pare ca ai atins un varf. Stiu sigur ca lumea se imparte cel putin la trei cand vine vorba de reusita – prima „familie, poate cea mai numeroasa, e a celor care abandoneaza complet, dintr-o convingere cimentata in adancul sufletului ca adevarata implinire, succesul pe toate planurile e doar pentru altii, care au noroc. De obicei, chiar ei sunt cei care ne explica cel mai cu foc cat de „fericiti sunt in realitate si cat de bine le e lor asa, cum sunt ei si cu cat au. Lor „nu le trebuie mai mult. N-a trebuit sa citesc multe carti de psihologie ca sa inteleg ca ei „nu pot mai mult pentru ca nu si-au propus, pentru ca si-au pus limite ca niste tatuaje permanente peste destin si gata.

A doua „familie de romani „fericiti e formata din cei care au abandonat pe parcurs. Au sperat sa obtina succesul, au muncit, s-au zbatut, au facut sacrificii, dar, dupa o vreme si-o pozitionare oarecare, au capitulat. Cica din aceasta categorie fac parte cei mai multi oameni talentati si inteligenti, care n-au energia de a lupta pentru reusita lor, care se autoseduc si-si inchipuie ca sunt ne-norocosi, ne-fericiti, ne-intelesi. Ei nu stiu sa stea drepti si sa infrunte multimi, ei se dau la o parte, cu capul in pamant, punand modestia inaintea oricarei alte virtuti… Desi ei nu vor admite vreodata ca sunt lenesi si inadaptati la alergatura lumii moderne, ci doar victime, mereu victime…

Din a treia „familie – cei care nu capituleaza niciodata si adora evolutia pe toate planurile – simt cu toata increderea ca fac parte. Din acest grup de oameni mi-am ales mereu modele, dar si prieteni. Am stat mereu pe langa ei ca sa invat, ca sa-mi mut limitele cativa ani mai incolo. Nu le-am reprosat niciodata nimic parintilor mei, dar stiu ca mi-au dezvoltat ambitia printr-o greseala pe care ma straduiesc sa n-o fac fata de fiul meu – la fiecare premiu pe care-l luam, ba la scoala, ba la gimnastica, ba la Olimpiade sau concursuri de poezie, asteptam sa fiu felicitata si rasplatita cumva.

Si de fiecare data auzeam de la tata fraza „Ce te lauzi asa, nu e vreo mare scofala, au mai luat si altii premii… Sau descurajantul „Ei, si?… Probabil ca tata imi preda lectia modestiei, dar eu am ramas cu dezamagirea ca nimeni nu se bucura pentru reusitele mele. Din fericire, n-am renuntat sa mai lupt ca sa fiu prima la scoala sau la gimnastica (cum li se intampla celor mai multi care nu sunt apreciati), ci am invatat sa ma bucur eu pentru mine si, eventual, sa citesc admiratia, invidia si emotia in ochii strainilor.

Nu-mi place mediocritatea, indiferent de forma in care ar fi ea livrata. E plina lumea, mai ales a noastra, de negativisti, de barfitori care se amuza sabotand progresul si realizarile celorlalti… E plina lumea de oameni acri si amari, cenusii si incruntati, mici si multumiti, rai si chinuiti… Ii vedem toti, ii suportam, ii cultivam. Sau ii ocolim, daca facem parte din categoria oamenilor care vor succes, care vor sa lase o urma si care nu vor sa se tarasca prin viata, ci sa mearga cu spatele drept, apasat si alert. Succesul contine obligatoriu si zambet si e un fenomen care-ti transforma mintea in cer senin… Cand ai succes nu-ti tuna si fulgera, ci-ti infloreste, iti adie, iti joaca si-ti canta….

Oamenii rai nu cred ca au succes, ci doar niste realizari materiale. Oamenii buni, care au invatat din mers lectia succesului, au invatat si sa respecte lumea si parerile ei, au invatat sa-si caute drumul, sa-si antreneze abilitatile, sa-si infranga teama, sa-si cultive talentele, sa-si inconjoare viata de oameni de succes, sa-si faca mereu provizii de emotii si vorbe frumoase pentru cei din jur, sa ajute oameni cu adevarat neputinciosi si sa ignore rautatile prostilor. Succesul e cea mai mare realizare a mintii unei fiinte. Si, pentru multi, secretul unei vieti implinite.

Mi-ar placea sa vad tot mai multe femei care sa-si doreasca mai mult, peste rigorile unei societati care le da, majoritar, prioritate barbatilor. Nu stiu daca ar trebui sa ne ingrijoreze ca n-am avut niciodata o femeie presedinte sau prim-ministru, dar simt ca n-ar fi o idee proasta, macar pentru a incerca si o alta varianta, alaturi de cele care par sa fi ramas in istorie doar… esecuri masculine.

Din fericire, avem femei care conduc companii puternice, exista femei care manuiesc la fel de bine aspiratorul, dar si un grup masiv de angajati. Cred ca ideea de a imparti viata exact la doi, intre femei si barbati, adica sa preia si femeile jumatate din treburile lumii, iar barbatii jumatate din treburile familiei, nu e proasta deloc, doar ca sunt prea multe obstacole de eliminat, mai ales din creierul colectiv.

Prea multe femei decid ca locul lor e la cratita si la crescut copii, desi ar avea o puzderie de abilitati spre a realiza mult mai multe. Prea multi barbati nu cred in capacitatea de organizare sau in puterea de decizie a femeilor si le admira doar pentru talentele culinare sau pentru cum le cresc copiii. Cred ca doar femeile inteligente si curajoase pot schimba ecuatia si pot deveni ceea ce au visat candva. Accesul la educatie, la scoli bune e din ce in ce mai posibil si pentru femei, cu conditia ca si ele sa creada in sansa lor, sa-si foloseasca farmecul si creierul simultan si sa modifice nitel mitul cu care au crescut – femeia e cea care are grija de casa si barbatul e cel care aduce bani in casa.

Desigur, egalitatea dintre femei si barbati e des mentionata in discursuri electorale, in conferinte fara nici o miza, pe pancarte tinute de femei carora le place mai mult sa strige decat sa faca… Nu-mi plac femeile care poarta cravata si se manifesta barbateste, le prefer pe cele care, de la inaltimea unor tocuri incitante, pot face din barbat un partener, chiar daca, pentru a ajunge acolo, trebuie sa indure niscaiva umilinte si glume proaste, numai bune sa le motiveze sa nu renunte….

Daca ati visat candva sa fiti mai mult decat sunteti astazi, priviti visul acela in ochi si dati-i o sansa. S-ar putea sa fie sansa vietii voastre.

www.22foryou.co
Onorariul pentru acest articol este donat pentru ingrijirea copiilor de la Hospice – Casa Sperantei din Brasov.
Foto: Businesswoman stepping up a stairway from Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK