Succession: Sarah Snook despre personajul ei, Shiv, în serialul care ne-a făcut dependenți de intrigile familiei Roy

În ce situație am lăsat-o pe Shiv la finalul sezonului trecut? 

Sarah Snook: Într-o stare destul de precară cu soțul ei, Tom, cred eu. Deși l-a salvat de la dezastru – din a fi scos ca țap ispășitor – a făcut asta în privat, cu tatăl ei, și nu cu Tom însuși, care nu e conștient de asta. Deci există un fel de ruptură între ei. Shiv, de asemenea, a fost aruncată brusc în haosul creat de Kendall. Așa că începem sezonul al treilea încercând să ne dăm seama care sunt următorii pași. 

Cum ai descrie starea de spirit a lui Shiv la începutul sezonului al treilea?

S.S.: Aș spune că e cam inconștientă în legătură cu propria ei stare și mai degrabă încearcă să se dumirească în legătură cu ce va face toată lumea de acum încolo. Ce se va întâmpla cu compania? Și cred că, până la finalul primului episod o vom putea vedea pe Shiv scoțând capul la suprafață și întrebându-se: „Stai puțin: e bun sau rău lucrul ăsta pentru mine? Stai să-mi dau seama care e poziția mea aici”. 

Cât de mult îl iubește pe Tom, de fapt?

S.S.: Cred că îl iubește cu adevărat. E o întrebare pe care o primesc tot timpul! Și oamenii sunt în general surprinși că ea chiar îl iubește! Cred că e o persoană căreia îi este dificil să iubească. Care consideră că vulnerabilitatea necesară pentru iubire este un spațiu dificil în care să existe. Nu e deloc confortabil pentru ea. În același timp, vulnerabilitatea nu e ceva văzut des în familia ei. 

Kieran (Culkin, n.red.) spune că ești cea mai bună parteneră de improvizație: „E cea mai distractivă dinamică de frați pe platouri”, a declarat el pentru Hollywood Reporter. „Avem ocazia de a ne juca împreună și de a fi cruzi cu celălalt în pielea personajelor noastre. Dar apoi suntem atât de blânzi și drăguți unul cu celălalt”. Ce crezi că e legat de dinamica voastră împreună care o face fructuoasă?

S.S.: Eu pur și simplu reacționez la ce spune el. Mintea acelui bărbat funcționează atât de rapid. Și creierul lui e conectat la gura lui fără vreun filtru. Și unele lucruri care-i ies de pe buze sunt oribile și nu le-ai spune niciodată în public! Dar ai voie să le spui ca Roman! Nu știu, a fost mereu distractiv. Avem sensibilități asemănătoare. Arunci mingea într-o direcție și știi cu siguranță că ai un coechipier care o va prinde. 

Și Kieran e mereu un coechipier în sensul ăsta. E un foarte bun membru al echipei.

Succession îți dă senzația că are o distribuție puternică, egală, ca o echipă de teatru de repertoriu. Ți se pare o afirmație corectă? Și dacă da, cât de important a fost acest lucru pentru tine? 

S.S.: Fix așa se simte. Mai ales atunci când apărem cu toții în scene, acelea sunt preferatele mele, acele scene aproape de salon, când sunt peste șase personaje care au toate obiective care intră în conflict sau lucruri de obținut în acea secvență. Și suntem cu toții acolo, poate în fundalul conflictului principal din scenă, dar cu toții avem câte ceva de făcut. 

Acestea sunt scenele mele preferate la care să lucrez, pentru că îmi dau impresia că suntem într-o piesă de teatru. Chiar și cameramanii care se mișcă în jurul nostru, operatorii de boom care se mișcă în jurul nostru, și ei sunt personaje. Doar că nu-i poți vedea în produsul final!

Îți aduci aminte prima lectură a scenariului, la Adam McKay acasă în New York, în noiembrie 2016? 

S.S.: Sincer, nu-mi dădusem seama că va fi atât de aproape de alegerile prezidențiale din America. Am avut lectura fix în aceeași seară. 

Dar mi-a rămas o anumită imagine în minte, când după ce am terminat lectura și după ce au apărut rezultatele alegerilor, l-am văzut pe Jeremy Strong dispărând în noapte. Ceața se așezase peste noi și era o lumină ca de sodiu de la felinare, și el dispărea încetul cu încetul în New York, purtându-și haina… Și m-am gândit: „Wow, lumea s-a schimbat astăzi”. A mea clar se schimbase, de la lectura pentru Succession. Dar și restul lumii se schimbase de asemenea în acea zi. 

Cu vreun an mai devreme, în filmul lui Danny Boyle despre Steve Jobs, ai jucat-o pe Andrea ‘Andy’ Cunningham, directoarea de marketing și comunicare care a lucrat la lansarea computerului Apple Macintosh în 1984. Te-a ajutat acea experiență, să joci o altă femeie în vârful unei corporații puternice? 

S.S.: Până acum nu făcusem o paralelă atât de clară între cele două personaje. Dar cineva mi-a reamintit recent de acel prim rol și a descris-o ca fiind un personaj care reprezintă geneza lui Shiv. Ceea ce mi se pare clar acum. 

Există ceva mai de oțel la Shiv, ceva mai dur, cred eu. Și Andy Cunningham, pe care am cunoscut-o, a fost foarte drăguță și m-a sprijinit mult! Și este de asemenea cineva care era preocupată cu ideea și filosofia de a sprijini alte femei și de a le susține în lumea afacerilor. Și Shiv, deși nu sunt convinsă că vrea femei în afaceri, nu se chinuie prea mult să ajute alte femei în industrie. Povestea ei nu a fost niciodată despre asta. 

Deci Andy Cunningham e un personaj destul de diferit. Dar pot observa o traiectorie de acolo către ea, cu siguranță. 

Într-adevăr – există o secvență la începutul noului sezon în care Shiv încearcă să joace cartea de „prietenă veche” cu o avocată, dar doar pentru propriul ei interes. 

S.S.: Absolut. Aceea a fost o scenă foarte distractivă de filmat. Și foarte distractiv de imaginat cum a fost viața lui Shiv înainte de acest moment – cine era când avea 20 și ceva de ani sau la finalul adolescenței, cine era ea într-un context social, când ieșea cu prietenii. Cred că aceasta a fost prima prietenă a lui Shiv pe care am cunoscut-o în trei sezoane. Nu fostul ei iubit Nate Sofrelli, dar o prietenă de gen feminin. Asta e neobișnuit pentru Shiv, care apare mai ales în medii și lumi dominate de bărbați. 

Deci să vedem o prietenie a ei ne-a oferit o nouă mică latură a ei. Și da, ai dreptate: le vedeam pe aceste două femei care ar fi fost prietene, una dintre ele avocată în domeniul drepturilor omului, o întruchipare a altruismului și o imagine pozitivă a succesului. Iar Shiv face parte din Waystar Royco, care probabil nu are o imagine atât de grozavă în lume!

De asemenea la începutul celui de-al treilea sezon, Shiv menționează că nu intra în piscina de acasă în adolescență din cauza a ce simțea în preajma bărbaților care erau în jurul lui Logan. Ți-ai construit în minte o imagine despre trecutul lui Shiv, despre cum a fost adolescența ei, ca singura fată din această afacere patriarhală și această familie la fel de patriarhală?

S.S.: Da, până la un anumit punct. O mare parte din scriitură și multe dintre circumstanțele în care se află personajul acum, în poveste, aduc indicii, într-un fel în care înțeleg cum era situația pentru ea ca adolescentă. 

Dar iubesc acea replică: „oh, cu siguranță trebuie să fi știut că oamenii ăia erau oameni răi”. „Nu! Aveam 15 ani și nu voiam să fiu în preajma unor bărbați siniștri, libidinoși”. Dar doar la asta te puteai aștepta având în vedere circumstanțele. E o experiență complet diferită când ești femeie. Și iarăși, este vorba de sexismul la care frații eu nu prea se gândesc atunci când au propriile povești despre ce s-a întâmplat. 

Cât de greu e pentru tine să „te dezbraci” de Shiv după ce ai terminat filmările într-o zi, săptămână, la finalul unui episod, la finalul sezonului?

S.S.: Foarte simplu! Am cizmele mele Blundstone, șapca și jacheta – un outfit foarte diferit, pentru început. Găsesc în general că asta mă ajută să ies din personaj. Și în niciun caz nu sunt la fel de isteață așa cum o face Jesse sau cum o văd celelalte personaje. Cred că Kieran este singurul care poate concura cu personajul lui în circumstanțe din viața reală. 

Cât de mult îți place de Shiv?

S.S.: Ah, este grozavă. Ador să o interpretez. Ador s-o interpretez pentru că nu e deloc ușor de plăcut, dar e complexă și interesantă și plină de… Istoria ei e construită în interiorul ei și are o adevărată armură din această cauză. Asta e distractiv de interpretat. Există multe diferențe între noi, bănuiesc. Oportunități. 

Și de aceea nimeni din Succession nu poartă paltoane vreodată: pentru că nu sunt afară prea mult timp. De la birou, la limuzină, la avionul privat. Și chiar dacă spectatorii nu sunt conștienți de aceste detalii, acele mici tușe, le pot simți. E autentic. 

S.S.: Absolut. Și din fericire, sau din nefericire, există oameni care au atât de mulți bani în lumea asta. Și ei își vor da seama. Dacă ar fi atât de vocali pe internet în legătură cu asta, cine știe? Dar cred că e important să ne iasă bine senzația asta de autenticitate. Să fie o poveste corectă.

Cum ți-a influențat Succession nivelul de faimă acasă, în Australia? 

S.S.: Sinceră să fiu, nu știu! Am tot petrecut timp în casă aproape doi ani, pentru că Melbourne a fost în lockdown aproape tot acest timp. Și mi-am purtat masca și pălăria, ca de obicei! Dar în mod clar este cel mai de succes proiect la care am lucrat vreodată. Și e cu siguranță primul meu rol cunoscut pe plan internațional de care îmi dau seama chiar în moment că decurge bine, că e bine primit. 

Întrebare de un trilion de dolari: de ce iubim atât de mult aceste personaje deloc adorabile?

S.S.: Pentru că sunt o familie disfuncțională! Și cu toții știm familii disfuncționale. Cu toții avem oameni de genul ăsta în familia noastră sau știm pe cineva care se comportă așa. Există și acest deliciu, să ne uităm la oameni care au bani, care par să aibă tot ce și-ar putea dori, dar care nu reușesc să treacă prin viață atât de ușor cum am crede că le permit toți banii ăia.

Banii nu-ți aduc fericirea. Și familia Roy e o dovadă în sensul ăsta. 

Citește și:
O zi din viața lui David Popovici, campion la înot și la mentalitate