Aveți senzația că lucrurile nu vă ies și nu vă dați seama de impedimente sau unde greșiți? Câteva strategii pentru a vă atinge obiectivele în doi.
Câteodată sunteți dezarmați. Vă considerați o echipă bună și cu toate astea realitatea arată că multe lucruri nu vă ies. Ca și cum aveți un țel, dar vă pierdeți undeva pe drum. Vă doriți să consolidați acest spirit de parteneriat, iar pentru asta câteva strategii vă pot îndruma în direcția cea bună.
Adică ce ați învățat voi din familiile voastre de origine, de la mama, tata, poate chiar de la bunici. Că există totul sau nimic? Nuanțele de gri nu sunt permise? Trebuie să atingeți perfecțiunea și pentru asta intrați în procrastinare pe termen nedefinit? Ce ați văzut ca model despre asumarea responsabilității? Conștientizarea vă poate indica ce tipare disfuncționale din cuplul părinților perpetuați în propriul vostru cuplu.
L-ați stabilit, dar ușor-ușor vă lăsați distrași sau îl abandonați. Care sunt distragerile ce vă împiedică să mergeți mai departe? În ce punct al planului vă relaxați până uitați de el? Cum ați putea să fiți mai în contact cu țelul vostru? Să vă puneți anumite ancore, la vedere, care să îl facă mai prezent? Să zicem că strângeți niște bani. Îi depozitați într-un plic, într-un sertar ascuns? Cum ar fi ca locul lor să fie într-o cutie ceva mai evidentă?
Obiectivul e cu atât mai realizabil cu cât aveți un plan în detaliu. Vag, general, nu reprezintă un avantaj. Poate duce la derapaje, confuzii, conflicte sau timp pierdut inutil pe etape care s-ar derula în mod normal mult mai rapid.
Îmbrățișați schimbarea și dați dovadă de flexibilitate în funcție de dificultățile pe care le întâmpinați. Gândiți-vă la o rămurică. Dacă este foarte rigidă vântul o va rupe sau o va culca la pământ. Dacă este flexibilă se va undui în furtună, se va ridica de la sol și va sta dacă nu dreaptă, cel puțin într-o poziție care să-i permită să înverzească și să înflorească în continuare. Ce greutăți pot deveni chiar o oportunitate?
Cu ce fel de gândire vă raportați la ceea ce vă propuneți? Ca și cum este ceva prea mult pentru voi, ce oricum nu veți atinge niciodată? Că nu sunteți demni de…? Că oricum nu veți reuși? Sau că sunteți niște învingători, ori faceți efectiv ce ține de voi și vă veți sprijini reciproc în sensul acesta?
… unul în celălalt și asumați-vă responsabilitatea. Ceva nu a mers bine? Nu faceți din asta motiv de crucificare a partenerului și nici nu băgați sub preș. Analizați ce nu a funcționat, care a fost aportul fiecăruia dintre voi și ce nu e indicat să repetați pe viitor.
Foto: PR