În mod inevitabil apar situații dificile în cuplu, iar aceste moduri de a gestiona problemele sunt de-a dreptul distructive.
O perioadă poate fi totul roz. Erați la început, îndrăgostiți și vă vedeați unul pe celălalt ca pe niște ființe perfecte. Vă străduiați să nu vă supărați, relația era prioritară și parcă erați lipiți unul de celălalt cu cel mai puternic adeziv. Vă spuneați că relația voastră va fi grozavă și indestructibilă. Dar timpul a trecut, iar situațiile dificile în cuplu la un moment dat au apărut. Șocant să ieși din faza de lună de miere și să te lovești de probleme, de greșelile celuilalt care simți să te rănesc profund. Iar răspunsul la aceste contexte dureroase poate fi la fel de dăunător.
Este o formă de îngheț, în care faci ce vrea celălalt, ești de acord cu el, nu spui nimic, nu ceri, nu spui nu, nu inviți la negociere. Practic acționezi împotriva nevoilor tale, iar asta te sfâșie pe interior. Vrei să nu vă mai certați, să nu te critice, să nu te pedepsească, să nu te judece, să nu te părăsească. Dar te părăsești tu pe tine.
Nu mai simți mai nimic. Erai atât de supărată încât pentru a face față acestei supărări la nivel inconștient de-ai distanțat emoțional foarte tare. Partenerul devine un străin pentru tine, pentru care parcă nu mai ai niciun sentiment. Nu te mai interesează ce face și ce zice.
Oare ce este mai la îndemână să calmezi emoțiile negative? Te cufunzi în muncă? Flirturile cu colegul de serviciu? Discuțiile pe internet cu diferiți bărbați, toate cu tentă de joc amoros? Începi să ieși foarte mult cu prietenele tale? Cumpărăturile și golirea cardului îți aduc alinare de moment? Te supraalimentezi?
Nu îți vine să crezi felul brut în care gafează, te întrebi dacă te-ai întors în timp în vremea liceului. Iar o auto-biciuire îți face rău suplimentar. Te critici intens că ai fost o fraieră, cum de ai permis așa ceva să se întâmple, cum de nu ai văzut mai devreme, alegi prost partenerii etc.
Te simți foarte, foarte tristă. Iar din această zonă de vulnerabilitate profundă te retragi în carapace. Eviți să vorbești despre ce te supără sau o faci extrem de puțin. Nu te vezi cu oamenii dragi ție, nu te conectezi cu ei să observi că ești iubită și apreciată, importantă. Te izolezi și suferi în tăcere, te simți singură, a nimănui, fără sprijin.
Evenimentul activator pornește un șir interminabil de gânduri ce prezic viitorul, conturează scenarii catastrofale despre ce se va întâmpla și te duce în direcția citirii gândurilor partenerului. Ruminezi fără oprire, ceea ce nu te lasă să dormi noaptea, ești foarte vigilentă, anxioasă, îți imaginezi ce gândește el și care va fi următorul său pas.
Te-a rănit, îl rănești. Pregătești un plan pe care îl și pui în practică. Faci gesturi concrete de respingere, poate chiar pleci tu de acasă sau îi faci lui bagajele, ori îl atingi verbal prin mici înțepături sau vorbe extrem de grele pe care vrei să le primească în cel mai devastator mod.
Te-ai simțit atât de mică și fără valoare când s-a comportat în felul acela cu tine. Iar acum te gonflezi tocmai pentru a supracompensa asta. Și ridici standardele relației la un nivel nerealist, te transformi într-o regină al cărei supus să fie. Te comporți cu superioritate, aroganță, îndreptățire.
Foto: PR