Stereotipurile de gen pe marile ecrane

Sigur ai observat că în 2018 ideea de Girl Power apare tot mai des în reviste, discursuri și chiar în producțiile cinematografice.

Recent, filmul „Red Sparrow' mi s-a părut că este exact reminder-ul de care avem nevoie și anume că femeia poate mai mult decât sa seducă. Nici „Wonder Woman' nu este mai prejos, distrugând orice stigmat legat de feminitate.

Nu pot să nu remarc însă, că filmele și în general tot ceea ce este mediatic corespund unui conformism provizoriu. Adică, cu alte cuvinte, producțiile cinematografice aparțin unei universalități conferite de cultura dominantă a momentului, respectiv cea americană.

Toate discursile anti-rasism, manifestațiile, luptele de stradă și nedreptățile făcute de poliție au dus la filmul afrofuturist „Black Panther”. Scandalul Weinstein nu a creat doar controverse ci și mai multe pelicule ce au ca protagoniste femei, încurajând mișcarea „Me too' și feminismul. Astfel, filmul de azi se adaptează dorințelor actuale ale publicului, având caracteristica tot mai des întâlnită de a distruge conservatorismul, stereotipurile și normele.

Nici Super-eroina nu poate deschide borcanul cu dulceață

Din păcate nu a fost dintotdeauna așa. Până nu de mult, creațiile hollywood-iene erau pline de stereotipuri și remarci de inferioritate la adresa femeilor. Nici astăzi nu putem spune că au dispărut în totalitate. Actrițelor li se atribuie de cele mai multe ori rolul femeii casnice, dependente de personajul masculin, fiind asociate cu imagini domestice, cu afecțiunea și nu cu forța fie ea fizică sau psihică.

În filmul „Hancock”, deși personajul Mary, interpretat de Charlize Theron este o super eroină, ea cere ajutorul unui bărbat să-i deschidă borcanul de dulceață. Acest personaj exista doar prin raportul cu ceilalți: cu soțul, cu copilul său sau cu Hancock. Astfel, ideea de femeie casnică practic primează chiar și asupra superputerilor.

Afecțiunea ca slăbiciune

Un alt exemplu, tot cu eroi, este filmul Marvel, „The Avengers' 2012, unde inițial personajul Văduvei Negre se va folosi în mod ironic de sensibilitatea feminină pentru a obține informații. Pe parcursul filmului se va accentua stereotipul conform căruia femeia se rezumă la problemele sale personale. Dacă o super eroină are o familie publicul va vedea latura sensibilă și fragilă a femeii interpretându-le ca slăbiciune, însă viața personală a unui erou este văzută adeseori ca o virtute, el fiind capabil atât de putere fizică, cât și de afecțiune.

Pin-up-ul, stereotip devenit normă

Filmele cu super-eroi nu sunt din păcate singurele pelicule ce prezintă inegalități de gen. La începuturile cinematografiei, femeia nu avea o identitate, fiind doar un obiect sexual. Chiar și Marilyn Monroe juca rolul femeii manipulabile, ilustrând nimic altceva decât o supunere preconcepută. Prin multiplele filme în care a jucat, printre care „Bus Stop', stereotipul femeii blonde, sexy, dar credulă, a devenit o normă conform căreia femeile „trebuie' să se lase în voia bărbaților.

A fi de culoare nu este o meserie nici în film, nici în realitate

Recent, 16 actrițe au scris o carte intitulată Noire nest pas mon métier', urmând să protesteze la Festivalul de la Cannes împotriva clișeelor legate de rolurile atribuite femeilor de culoare. Până la „Catwoman”, rolul femeii afro-americane nu era altul decât de cameristă în vârstă ce servea albii. Stigmatul conform căruia femeia de culoare nu numai ca este inferioară bărbatului, ci și femeilor albe, a fost constant reprezentat în filmele din anii 40-50, cum ar fi „Pe aripile vântului'.

M-aș bucura să prind ziua în care stereotipurile la adresa femeii sunt pozitive sau în care feminismul este un clișeu. Până atunci, fiți cu ochi în patru la micile detalii de pe marile ecrane.