Stare de SHOP – dependenta de cumparaturi

Acest articol nu va fi de vreun ajutor celor care, in fata dulapului cu haine, nu au cazut niciodata prada disperarii pentru ca nu stiu cu ce sa se imbrace… Acelasi lucru il putem spune si celor care au stiut mereu sa faca alegerea potrivita intre doua perechi de jeansi, sau sa reziste cu stoicism in fata „chemarii' noilor colectii de toamna-iarna, in luna august, intr-o perioada delicata din punct de vedere financiar… In privinta celorlalte, nebune dupa haine, dar neavizate in ale modei, preocupate de look-ul lor, dar nu foarte sigure de ele si adesea cumparatoare „anti-talent', aceasta ancheta in privinta micilor tulburari si marilor capricii vestimentare le va spune inevitabil anumite lucruri. Indiferent daca te regasesti sau nu in aceste „tipologii', citeste cu atentie confesiunile „bolnavelor', parerea psihanalistei Catherine Joubert si sfaturile-fulger ale expertilor din redactie, pentru ca… nu se stie niciodata ce-ti rezerva viitorul.

NEHOTARATA: „Nu sint nici­oda­ta multumita de ceea ce cumpar.'

„Detest sa fac shopping, de aceea, ca sa mai «indulcesc» lucrurile, merg la cumparaturi cu o prietena sau cu sora mea. Scenariul este mereu acelasi, ezit timp de o jumatate de ora. Topul de matase: culoarea prunei sau bordo? Cizmele: cu sau fara toc? Cind vinzatoarea si persoana ca­re ma insoteste ajung la capatul rabdarii, ma hota­rasc, dar cu teama. Nici n-am ajuns bine acasa si deja regret alegerea facuta. De cele mai multe ori, ma intorc la ma­ga­zin pentru a schimba ceea ce am cumparat. Solutie care nu ma multumeste pe deplin: prima alegere nu era, totusi, cea buna? Ideal ar fi sa le pot avea pe amindoua, de proba, timp de patruzeci si opt de ore, inainte de a ma hotari!' (Clémence, 38 de ani)

Parerea psihologului. „Clémence este permanent nemultumita. Deceptia sa este copila­reasca. Ea viseaza la imbracamintea ideala asa cum visam la barbatul ideal, altfel spus… la Fat Frumos. Este o fantasma adolescentina care face extrem de dificila acceptarea realitatii.

Sfaturile expertilor nostri. Reeducare prin cumpararea doar a lucrurilor de baza, strict necesare, in culori neutre. Este nevoie de un anumit timp pentru a invata sa fii multumita de propriile alegeri.

DEPENDENTA DE BRAND: „Cumpar foarte mult si doar lucruri scumpe.'

„Cistig bine si imi dau jumatate din salariu pe hai­ne: in jur de 2.000 de euro pe luna. Uneori, simt un dezgust profund! O simbata din doua, cind fiii mei nu stau la mine, imi fac de cap prin ma­ga­zine. Mi-ar placea sa am si eu talentul ade­varatilor cunoscatori in domeniul modei: sa stiu sa «reciclez» si sa transform vechiul in nou. Nu astept reducerile, imi schimb complet garderoba cel putin o data pe an.' (Elodie, 39 de ani)

Parerea psihologului. „Acest comportament face trimitere la problemele legate de alimentatie. |n cazul acestei femei, este vorba de ceva asemanator cu bulimia. Dar inlocuirea problemelor de identitate si de alimentatie cu aceste capricii vestimentare reprezinta o schimbare de directie in sens pozitiv, mai putin distrugatoare. Obiectul vestimentar in sine si dorinta de a-l avea reprezinta o necesitate imperioasa de a umple un gol, ceva fara de care nu se simte completa: trebuie sa cumpere pentru a exista. Si, de preferinta, lucruri de marca, pentru ca acestea hranesc orgoliul.

Sfaturile expertilor nostri. 1) Sa faca o afacere rentabila: sa dea garderoba sa „invechita' unei consignatii. Sa nu-si mai ingaduie sa cumpere alte haine noi, decit daca ii sint strict necesare. Sa nu mai arunce banii doar pe lucruri scumpe. 2) Sa tina o dieta regulata (o saptamina pe luna sau o luna pe sezon) si sa o faca publica.

VICTIMA MODEI SI A… GRUPULUI DE PRIETENE:

„Le copiez pe celelalte.' „In afara de jeansi, nu stiu ce imi place cu ade­varat! Le copiez pe celelalte, «functionez» cu si dupa modele. Mi se pare draguta o bluza cu mineci bufante, purtata de o tinara oarecare, asa ca imi cumpar una identica. Obsesia este sa gasesc o bluza la fel, nu doar una asema­na­toare! O data ce mi-am cumparat-o, imi dau seama ca nu-mi vine bine deloc! Normal: eu sint mai plinuta, am sinii mari, in timp ce fata care purta bluza era inalta si filiforma… Cu exceptia jeansilor, garderoba mea este alcatuita din lucruri ingrozitoare.' (Caroline, 28 de ani)

Parerea psihologului. „Principiul identificarii sta la baza constructiei identitatii. Dar, in cazul Carolinei, acest principiu este un simplu text si denota un sentiment puternic de rivalitate si invidie. Pentru ca feminitatea se dezvaluie, intotdeauna, mai mult in cazul celorlalte decit in al nostru, pentru ca aceasta calitate este sursa de invidie si de imitatie (prima femeie pe care o imitam fiind, de cele mai multe ori, mama), nu ne surprinde nimic din ceea ce Caroline observa la fetele foarte diferite de ea – propria-i feminitate nu este inca descoperita. Jeansii sint exceptia: reprezinta piesa vestimentara androgina prin excelenta.'

Sfaturile expertilor nostri. Sa-si aleaga un model cu propriile ei masuri (cu o silueta à la Bellucci, sa nu incerce look-ul lui Kate Moss) si sa-i ramina fidela. De asemenea, sa plece urechea la sfaturile iubitului: daca el strimba din nas la vederea unui sort cu bretele purtat de top-modelele androgine, de 16 ani, sa nu cedeze tentatiei.
 

SPERIATA DE OGLINZI: „Nu probez niciodata ceea ce cumpar.'

„De la virsta de 20 de ani, nu probez niciodata hainele pe care le cumpar. O prietena mi-a spus ca sint «dismorfofobica»: ma vad mult mai grasa decit sint in realitate. Prietenele mele ma considera nebuna cind vad ca ma incumet sa cumpar direct, fara sa probez, dar eu am o­chiul format si am marcile mele preferate, carora le sint fidela, pe care le cunosc si care nu ma dezamagesc niciodata: de la Gap si Paul & Joe, stiu ce model si marime de jeansi mi se potrivesc. De la Bensimon, pot sa-mi aleg imbracamintea cu ochii inchisi; de la Agnès b., cumpar in fiecare an un costum de baie care imi vine impecabil… (Claire, 40 de ani)

Parerea psihologului. „Claire are in minte ideea unui corp perfect: cel de cind avea 20 de ani, care nu are voie nici sa imbatrineasca, nici sa se ingrase, nici sa slabeasca. Nu intimplator, marcile pe care le prefera se adreseaza tuturor virstelor si nu se demodeaza o data cu trecerea timpului. Claire si-a stabilit in minte masuri care nu cores­pund cu realitatea – ne trimit cu gindul la o anorexica ce nu suporta ideea de a lua in greutate vreun gram. «Culmea» acestui control asupra corpului sau: costumul de baie cumparat fara a fi probat.'

Sfaturile expertilor nostri. Pentru a „imblinzi' oglinda, sa mearga la cumparaturi impreuna cu o prietena care are aceleasi masuri ca ea si care va accepta, intr-o prima faza, sa joace rolul de manechin pentru amindoua. Apoi, sa-si ia inima-n dinti si sa incerce piesele vestimentare pe propria-i piele, tot timpul in compania unei prietene si fara sa despice firu-n patru privind rezultatul. Si sa-si ofere de doua ori pe an cite o piesa de vestimentatie frumoasa, dintr-un magazin de lux, unde totul este gindit pentru a te simti irezistibila (lumini difuze, oglinzi care subtiaza…).

SCLAVA TOCURILOR CUI: „Cumpar zeci de perechi de pantofi cu toc si nu le port niciodata.'

„Recunosc, am un capriciu, pe care il «hranesc» extrem de bine: pantofii. Pur si simplu, ii ador! Ei reprezinta bijuteriile mele: obiecte care mi se par foarte frumoase si pe care imi place sa le am, sa le admir. |mi cumpar una sau doua perechi pe luna, inclusiv pantofi de bal, cu tocul inalt, desi nu port niciodata tocuri! Aceasta pasiune isi are originea in copilarie: de la virsta de 5 sau 6 ani, unul dintre jocurile mele preferate era de a insira si proba pantofii mamei.' (Lucie, 30 de ani)

Parerea psihologului. „Piciorul este o par­te a corpului omenesc care emana erotism; pantoful este o caseta de bijuterii. Accesoriu si artificiu, pantoful este strins legat de feminitate. Pentru Lucie, sandalele reprezinta obiecte dra­gute care alimenteaza un scenariu in care ea joaca rolul de femeie fatala, scenariu caruia-i gasim sursa in amintirea sa din copilarie, cind fetita isi dorea sa devina ca mama ei, o femeie dorita. Scenariul ii este de ajuns, nu simte nevoia sa treaca la fapte!'

Sfaturile expertilor nostri. Trebuie sa-si impuna sa treaca la fapte: sa petreaca o zi pe saptamina „cu picioarele pe pamint', in metrou sau la serviciu, purtind pantofii sai cu tocuri foarte inalte, jartiere si geanta stil bagheta, pe brat.

PSEUDO-DEPRIMATA: „Nu mai am nimic de imbracat!'

„E un lucru ciclic: imi deschid dulapul si nu-mi pot crede ochilor ceea ce vad: nu am cu ce sa ma imbrac! E de-a dreptul ingrozitor! Asta se intimpla, in general, in timpul schimbarilor de sezon si, in particular, in anotimpurile intermediare, cind nu este nici foarte cald, nici foarte frig. Totul este demodat, nimic nu-mi vine si, mai mult decit orice, sint urita. Asadar, sint incapabila de a purta ceva ca lumea si, astfel, sfirsesc prin a imbraca piesele mele de rezistenta: blugi si camasa alba vara, blugi si pulover negru, pe git, iarna. Dar, in aceste conditii, ziua mea este ruinata. Si atunci, nu exista decit o singura solutie: shopping! {tiu din proprie experienta, nimic nu va fi in plus!' (Isabelle, 37 de ani)

Parerea psihologului. „Iata un sindrom foarte frecvent, legat de aparitia oboselii de a fi tu insati: dorinta de a iesi din propria-ti piele pentru a-ti schimba starea, dorinta de a te transforma pentru a capata o stare de spirit noua. Din intimplare, acest sindrom apare adeseori in anotimpurile intermediare, primavara si toam­­na, cind depresiile si melancoliile sint la moda.'

Sfaturile expertilor nostri. Adesea, cele care spun ca nu mai au cu ce sa se imbrace au prea multe lucruri! Pentru a se vindeca, sa accepte o provocare: sa nu mai poarte hainele obisnuite, de baza, si sa renunte la shopping, obligin­du-se astfel sa scotoceasca in garderoba personala. Sa stie sa „reactualizeze' o camasa cu flori, din 2000, la moda anului 2011 este un lucru exceptional si extrem de important!

Arhiva Revistei ELLE
Foto:Shutterstock
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK