Stand up for comedy

La Pia-n copac

Intr-o incapere ceva mai mare decit o garsoniera confort unu, cu par­chet decorat cu ghinde si truchiuri de artar pictate pe pereti, priete­nii lui Serban se aduna zgo­motosi la cele citeva mese. Martea trecuta ap­lau­zele lor l-au ajutat sa iasa pe primul loc la Open Mic, concursul de stand-up comedy pentru amatori care se petrece de doua ori pe sap­tamina „La mine-n copac'. Daca iese si de data asta primul, va cistiga 50 de euro. Daca iese si data vii­toa­re, isi va dubla cistigul. Pia are banii pregatiti in poseta turcoaz. Pia vine de la Olimpia – un nume care mereu i s-a parut prea pre­ten­tios – si ea e proprietara casutei din copac, unde tinerii care vor sa devina stand-uperi pot urca pe scena timp de cin­ci mi­nu­te sa-si spuna numarul. Ochii albastri sclipitori ii joa­ca deasupra ochelari­lor maro lasati pe virful nasului si parul blond ii iese de sub pa­la­ria albastra pe care o are de la modista ei din Paris. Asta pentru ca Pia merge des la Pa­ris, orasul in care a fugit pe vremea lui Ceau­sescu, a locuit timp de doua­zeci de ani si a facut teatru de impro­vizatie si stand-up comedy in doua café théatre.

Trecind asta-vara pe linga o agentie imobiliara, i-a venit ideea sa caute un spatiu pentru o cafenea. „Locul acesta m-a atras inainte sa-l fi vazut vreodata. I-am spus «La mine-n copac» gindindu-ma la casutele copiilor din co­paci, niste locuri idilice unde nu ajung regulile parintilor, unde sint liberi sa faca ce vor ei. Asa si aici, urca pe scena si sint liberi sa spuna ce vor.' MC-ul serii, cel res­pon­sabil cu introducerea concu­ren­ti­lor si cu mentinerea atmosferei, e Toma, cunoscut in bra­n­sa pentru ca intr-o vacanta la Londra a cistigat seara de Open Mic in clubul The Comedy Store. O vreme a facut parte si din trupa de stand-up Aristocratii, insa acum lucreaza mai mult pe cont propriu sau tine spectacole impreuna cu Sergiu, de care veti mai auzi in acest articol.

Revenind la concurs, primul concurent care urca pe scena e Gabriel. Pia imi sopteste ca e din Pitesti si ca vine impreuna cu prietena lui in fiecare marti si joi si, chiar daca nu prea ii ies glumele, nu renunta niciodata. Desi nu e prima data la Open Mic, Gabriel are emotii, pe care incearca sa le ascunda in spatele perdelei de bancuri deocheate. La Pia-n copac nu func­tio­neaza cenzura. Fiecare vorbeste cum crede de cuviinta, si atita timp cit gluma e buna, scrupulo­zitatile legate de limbaj nu-si au locul. Se mai perinda citiva baieti la microfon, iar Raul e primul care face publicul sa rida cu adevarat. Dupa care se asaza pe canapea si asteapta dezno­damintul butonindu-si telefonul, desi stie deja ca tot Serban, cel cu galeria de prieteni, va culege laurii in aceasta seara. Serban e ultimul concurent. Are materialul destul de bine structurat, dar nu se descurca la fel de bine ca data trecuta. „Tine foarte mult de public', imi spune Pia. „Francezii au o vorba: «Se poate ride de orice, nu cu oricine». Citiva dintre baietii din aceasta seara au fost mult mai buni data trecuta. Sint unii care vin prima oara si sint foarte buni, altii care incearca de zeci de ori si nu evolueaza. Prima oara cind am organizat Open Mic a fost un baiat foarte bun, dar nu a cistigat si nu a mai venit apoi niciodata. |mi pare tare rau de el, pentru ca era chiar foarte talentat.' Dupa desem­na­rea cistigatorilor, aplauzele si imbratisarile de final, Toma il ia deoparte pe Serban si ii da citeva sfaturi despre cum trebuia sa isi structureze mai bine materialul: „Gluma cu Victoria Lipan si Angelina Jolie a fost cea mai tare. Cu ea trebuia sa inchei. Ultimele doua poante n-au mai fost la fel de bune, pentru ca le-ai zis dupa gluma cea mai tare. Bine, chestiile astea se invata in timp. Ai fost foarte bun!'

Inceputurile de la Deko

Tocmai ati fost martorii indirecti ai luc­ru­rilor care se intimpla intr-una din cele mai re­cent deschise pepiniere unde se anunta vii­torii umo­risti. Stand-up-ul romanesc s-a nascut insa in alta parte, intr-un loc la fel de pri­mitor si devenit ulterior emblematic pentru fenomen. Cel care a avut initiativa gaz­dui­rii spectacolelor de stand-up comedy la Café Deko a fost Dan Chisu. „Era prin 2004 cind am deschis Café Deko in incinta Teatrului National. Ideea mi-a venit dupa ce am realizat ca nu exista acest gen de umor in Romania. Ceea ce facea Doru Octavian Dumitru era mai mult un one man show. Si vazusem in America cit de greu este sa te urci in fata unui pu­blic consumator de alcool cu o bere in fata si sa-l faci sa rida fara sa-i spui bancuri. Sa incerci sa-ti extragi umorul din surse noi, cum ar fi politicul, sexul sau etniile conlocuitoare fara, repet, sa spui bancuri. Si chiar disparusera bancurile. De fapt, asa se intimpla si in America: «sex, politics and blacks».

Primele anunturi prin care promovam acest gen de umor sunau ceva de genul: «Vreti sa rideti cu Stela si Arsi­nel? Nu aveti ce cauta aici!». Noi pro­puneam o al­ter­nativa de week-end oamenilor fara preju­de­cati, cu sim­tul umo­rului si care se puteau re­ga­si in spectacolele noastre. Asa au apa­rut primii spectatori, majoritatea lor studenti. Intr-o seara, Bobo, pri­mul stand-uper cu norma intreaga din Café Deko, m-a sunat si mi-a spus: «E arhiplin. Sint aproape 30 de persoane».' Bobo a adunat trupa initiala. Multi dintre cei care au urcat pe scena la Deko erau studenti, unii dintre ei la actorie, altii la UNATC sau la „Spiru Haret', altii de la facultati in care nu se regaseau. Glumele lor erau despre viata din camin, profesori, emisiuni TV, vedete. Bobo vorbea cu accent oltenesc, Bordea venea din Moldova si fiecare facea misto de accentul celuilalt.

„Multi au trecut pe acolo', isi amin­teste Dan Chisu. „Unii cu texte tra­duse din stand-uperi renumiti, altii cu numere din teatrul de comedie. Nu dau nume acum, stiu ei cine sint. Dar rabdarea mea de a tine o cafenea care a mers in pierdere cam un an si tenacitatea lui Bobo de a aduna oameni care sa urce pe sce­na, la care s-a adaugat si notorie­tatea lui Seinfeld, care aparuse la TV in Ro­ma­nia, au facut ca locul sa se nas­ca. Cu greu. Asa au aparut a­proa­­pe toti marii stand-uperi ro­mani: Bordea; Vio, Costel si Teo, ca­re au fost pentru o lunga perioa­da tripleta de aur. Bor­dea si Bobo s-au an­trenat in televiziu­ne, dar au revenit din nou, in forta.'

Astazi, generatia acestor stand-uperi tine in priza sali cu un public ceva mai numeros, si platitor de bilet pe deasupra. Un astfel de loc este Club 99, spre care pasesc alert, intr-o seara de simbata, alaturi de Costel, unul dintre cei trei membri ai Sfintei Treimi (Teo – Tatal, Costel – Fiul si Vio – Sfintul Duh), dupa cum sint cunoscuti in bransa. Incalzindu-se cu o bere inainte de show-ul de la opt, imi povesteste de perioada de la Deko. „La inceput aveam un public destul de mic si uneori faceam spectacole care nu mergeau, eram si foarte vulgari pe atunci. Dupa un astfel de spectacol, Dan Chisu venea la noi si ne spunea: «Lasa, ma, c-a fost bine. A fost si publicul mai nasol azi». Tot timpul era in spatele nostru, ne mai ajuta cu cite o poanta, ne incuraja. La inceput eram vreo opt oameni in trupa, dar in timp s-a mai triat treaba: Goga a considerat ca actoria e mai importanta si s-a orientat spre asta, unora nu prea le-a convenit partea financiara, altii au ple­cat pentru ca pur si simplu nu le iesea nimic pe scena si, la un mo­ment dat, din opt am ramas patru: noi trei si Bobonete. Dupa care ne-am certat un pic, Bobo a ales sa mear­ga cu trupa de improvizatie si noi am ramas in formula aceasta de trei. La un moment dat, normal ca, la fel cum un copil trebuie sa mearga la facultate si sa isi lase parintii acasa, am plecat si noi de la Chisu, incer­cind sa facem acelasi lucru pe cont propriu.' De doi ani au deschis Club 99, unde simbata au doua spectacole. In restul saptaminii, un manager le aranjeaza show-uri in diverse cluburi din tara.