Trebuie să fi fost măcar o dată în situația în care să îți placă atât de mult de un bărbat, încât să te gândești la el neîncetat și... totul să se întâmple doar în imaginația ta.
Dacă te regăsești în cele șapte stadii de mai jos, înseamnă că ai fost îndrăgostită de o persoană pe care nu ai putut-o avea, indiferent de motivele existente.
Dintr-o dată, te regăsești în postura de a recunoaște că ai făcut o pasiune pentru cineva. O persoană pe care deja o cunoști, un prieten, poate un coleg de muncă sau de facultate. Îl privești cu interes, de parcă ar fi o persoană complet diferită, iar fiecare interacțiune pe care ați avut-o până în acel moment trebuie să fie reanalizată, ca și când ai căuta un subînțeles al vreunui gest sau o conversație ceva mai captivantă. Încerci să nu te mai gândești la el, dar parcă o faci involuntar.
Poate ar trebui să spui ceva. Ar trebui să spui ceva? Cum ai începe discuția? Chiar dacă ai avea suficient curaj să-i dai de înțeles că îl placi, cum ai face asta? Porți o mulțime de conversații cu tine însăți, încercând să plănuiești modul perfect prin care să înțeleagă că ești îndrăgostită de el. Scenariile încep să prindă contur, mai ales cele negative, de aceea decizi că nu vei face nimic.
Te gândești la el neîncetat. I-ai urmărit fiecare fotografie și postare de pe fiecare platformă socială. Este mai mult decât un băiat pe care îl placi, îl vrei mai mult ca oricând pentru că a intervenit factorul „imposibil”. Totul este mai palpitant când sunt șanse foarte mici să se întâmple. Nu-l poți avea pentru că niciunul dintre voi nu face primul pas către celălalt.
Pretinzi că nu îl placi deloc. Înșiri motivele pentru care nu este deloc o idee bună să faci chiar acum o pasiune pentru el, crezi că șansele ca o relație să funcționeze între voi este aproape imposibilă. Cu tot acel timp pe care îl petreci încercând să te convingi că nu îl placi, ajungi să-l dorești chiar mai mult.
Accepți că îl placi, dar nu poți face nimic în acest sens. Începi să te obișnuiești cu gândul că nu se va întâmpla nimic între voi, dar continui să-ți imaginezi că sunteți împreună. Devine din ce în ce mai ușor să ignori vocea care îți spune să-i scrii, și totuși simți toată neliniștea care te cuprinde când amintirile revin.
Renunți, pentru că nu mai există nimic care să te mențină interesată. Nu este ca și când te-ai trezi într-o dimineață și ai spune „Nu vreau să îmi mai ocup mintea cu această persoană”, dar, pe parcurs, începi să uiți și te trezești cu alte gânduri, unele care nu au legătură cu el. Întregul tău corp respinge amintirea, și uiți.
Trec câteva luni, chiar ani, iar totul pare să revină la normal. Se va întâmplă însă, la un moment dat, un lucru care îți va aduce aminte de situația din urmă cu ceva vreme, de tot ceea ce ai simțit și cum ai reacționat. Îți vei aminti detaliile fiecărei nopți în care i-ai fi putut spune că te-ai îndrăgostit de el. Dar nu este un sentiment complet neplăcut, ci doar un moment de nostalgie.
Foto: PR