Spune-mi ce te inspira ca sa iti spun cine esti

VECINA DE BLOC

Imi aduc aminte cu emotie de vecina mea de scara, Miruna M. Locuia la etajul 7, voia sa se faca actrita, se imbraca aproape tot tim­pul in negru, avea o voce dramatica si se plimba cu non­sa­lan­ta pe terasa blocului, chiar pe margine, spre disperarea parintilor si admiratia copiilor. Miruna asculta cu frenezie Corina Chiriac, ii stia pe dinafara absolut toate piesele, fredona strengareste „Strada Spe­rantei' si in­cerca (fara succes) sa isi machieze genele intr-o maniera similara.

Am aflat peste multi ani, de la Alexandru Aba­giu, care era secretul genelor tip Corina Chiriac – machiezi chiar la baza pleoapei inferioare, aproape minjind genele, si insisti pina cind obtii un efect de post-cabaret! Ei bine, Miruna M. nu avea de unde sa stie aceste lucruri in 1986, la numai 8 (opt) ani! Pe vremea aceea mie mi se parea mai interesanta si mai stilata Angela Similea, dar admiratia mea totala pentru spiritul liber care era Miruna M. m-a facut sa ma indra­gostesc iremediabil de… Corina Chiriac.

Prima concluzie – Ne inspira ce ii inspira pe cei pe care ii admiram foarte tare. A­proa­pe intotdeauna!

CINEMATOGRAFUL SI HIMERELE SALE

Tot in perioada anilor ‘80 luam cu asalt, de cel putin trei ori pe saptamina, cinema­to­graful „Favorit'. Stateam intotdeauna in rindul 12, cel mai bun, gratie unei legitimatii tip V.I.P. (multumesc, mama!) si devoram totul, orice. Acolo am ris pina ce era sa lesin la Acea pisica bleste­ma­ta, m-am indragostit, pe rind, de Simone Signoret, Brigitte Bar­dot, Sophia Loren si… Vivian Alivizache! Dar momentul personal de glorie marca cinema „Fa­vorit' a coincis cu premiera filmului Evil Un­der the Sun, o ecranizare imperiala dupa Agat­ha Christie. In momentul in care a aparut pe ecran Diana Rigg, mi s-a taiat respiratia!

Am adorat-o din prima se­cun­da si am cascat ochii mari, mari de tot, la cele mai spectaculoase rochii de seara si la cele mai sofisticate tinute pentru plaja! As fi dat orice sa miros si eu parfumul cu care se stropea din abundenta Diana Rigg si care se numea Le Souffle de la Mer, dar tot mama m-a lamurit si de aceasta data si mi-a spus ca cel mai probabil acest parfum nu exista si ca era vorba, fara doar si poate, de un clasic Nina Ricci!

Cea de a doua concluzie – Divele care iti marcheaza copi­la­ria te vor insoti pina la maturitate! Aproape intotdeauna!

PROFESOARA DE FRANCEZA

In cazul meu a fost… profesoara de engleza, dar nu conteaza. Nu am sa va spun cum o chema, dar imi aduc aminte ca purta cele mai adorabile ii din borangic, in combinatie cu… jeansi si sandale bleumarin din lac, cu tocuri de 15!!! Nu uitati ca totul se intimpla prin 1985-1986! Era tunsa castron, fuma Kent lung (ca si tata) si nu stiu daca din aceste motive eu tot Kent lung fumez si astazi!

Profesoara mea de engleza l-ar fi facut gelos pe Yves Saint Laurent! Stiu sigur asta! Lasind la o parte faptul ca si maestrul era pasionat de ia romaneasca, aceasta doam­na stapinea atit de bine tainele styling-ului, incit daca ar fi trait la Paris ar fi ajuns, cu siguranta, un fashion icon, fie si numai printre elevii din ciclul primar!

Cea de a treia concluzie – Nu te inspira, in mod autentic, decit ceea ce te ajuta sa te formezi! Nu te poate inspira prezentul! Te inspira trecutul! Aproape intotdeauna!

FINAL

Mi-ar fi placut sa va povestesc despre bunica mea Alexandra si colectia ei de haine din blana de vulpe, astrahan si vizon, cumparate cu mari sacrificii „pe sub mina, sa va relatez, cu lux de amanunte, cum se imbraca matusa mea Nanette la inceputul anilor ‘80 si cum facea un soi de trafic cu cizme Nicole, pe care le primea din Italia, de la prietena ei fugita din tara, cum mergea mama la coafor, absolut in fiecare zi, mai putin duminica, si cum arata colectia ei inepuizabila de brose si parfumuri, desi nu a folosit decit doua arome, aceleasi pe care le foloseste si acum etc.!

Dar nu as putea sa vorbesc despre aceste lucruri fara sa ma emotionez teribil si sa devin, probabil, patetic! In concluzie, mi-as dori sa aveti norocul sa va inspire trecutul. Din simplul motiv ca prezentul a incetat de mult sa mai livreze dive, eroi­ne, caractere inspirationale. Cel putin asa func­tioneaza lucrurile in ceea ce ma pri­veste. A, si sa nu uit: sa nu credeti in teoriile psihologilor, conform carora ar trebui sa fim in stare sa depasim trecutul si sa traim numai in pre­zent. Fals! Altfel, nu ar mai fi existat muze, surse de inspiratie etc.

Sint de­pendent de trecutul meu, pe care nu l-as schimba pentru nimic in lume. Dar traiesc in prezent. Intotdeauna.

Foto: Guliver

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK