Spui despre tine că ești leneșă? Ce ascunde de fapt acest comportament și care sunt soluțiile

Te critici că ești leneșă, dar te-ai gândit vreodată că în spatele acestui comportament se află un grad mare de perfecționism?

Deseori te critici și spui despre tine că ești leneșă. Te devalorizezi, te acuzi, ca în final să te întorci la același comportament pe care îl blamezi intens. Asta fără să analizezi în profunzime sau să vezi multiplele aspecte care te împing către lene.

Pur și simplu nu îți place…

… activitatea respectivă. Poate că ai răbdare să gătești, dar când vine vorba de curățenie nu suporți să faci aceste trebui casnice. Când erai mică, deseori mama sau tata te acuzau că nu îți faci curat în cameră deoarece ești leneșă. Desigur, ai integrat critica ce a devenit a ta, iar aceleași cuvinte ți le spui tu la maturitate. Extrapolând, care sunt acele activități pe care le eviți întrucât nu îți plac și fugi de ele?

Nu știi să te organizezi adecvat

Ai învățat ca de-a lungul timpului să funcționezi cât de cât bine în haos, pentru că pur și simplu organizarea nu este punctul tău forte. Vrei să faci cât mai mult, nu ești sigură că faci bine, devii copleșită și te pierzi în detalii inutile. Lași totul pe ultima sută de metri, te cuprinde disperarea iar, ironic, sub stres îți găsești resursele pentru a duce la bun sfârșit responsabilitățile.

Ești perfecționistă

Pentru că îți dorești ca totul să iasă perfect și nu ești sigură că așa se va întâmpla amâni până când nici nu te mai apuci. Discutăm despre niște standarde extrem de înalte, evident nerealiste, care te paralizează.

Nu ești motivată suficient

Motivația înseamnă să știi că ești în stare, capabilă, de lucrul x, apoi ce anume ai de câștigat în urma îndeplinirii lui. Poate că beneficiile nu sunt suficient de atrăgătoare pentru tine, iar lenea este o modalitate de a nu te angrena în ceva care nu-ți trezește entuziasmul.

Îți este teamă de eșec

Te îngrozește ideea că nu vei reuși, consideri că nu ești în stare, ești sigură că vei eșua. Crezi că nu ai capacitățile intelectuale necesare, ai un statut social mai scăzut și oricum nu ai succes ca ceilalți.

Te simți neajutorată

Simți că ești incapabilă să îți îndeplinești bine responsabilitățile zilnice, fără un sprijin considerabil din partea cuiva. Altă persoană trebuie să aibă grijă de tine, să îți rezolve problemele curente, să judece corect pentru tine. Să te susțină când faci noi sarcini, să te sfătuiască sau să îți spună direct care sunt acele decizii bune pe care e necesar să le iei. Să ai pe cineva care te împinge de la spate, fără te care nu crezi că te descurci. Adică ești dependentă.