Spui că ești o persoană optimistă și pozitivă? De ce să nu cauți doar binele în potențialii parteneri pe care îi întâlnești

O trăsătură pozitivă, aceea de a fi optimistă, ar putea să te saboteze serios când vine vorba de evaluarea persoanelor interesate de tine.

În mod cert să fii optimistă a fost o resursă foarte importantă în viața ta. Până și studiile arată că persoanele optimiste răspund mai bine tratamentelor medicamentoase complexe și se recuperează mai bine în caz de boli grele. Prin optimism și tu ai avut o reziliență mai mare, iar încercările vieții nu te-au doborât. Dar chiar și ce e benefic ajunge să se transforme în factor distructiv când vorbim despre excese.

Strategii de a face față

Viziunea exagerat de pozitivă este un mod de coping, de a face față. De exemplu, am un partener infidel și asta mă rănește teribil. Este mai mult decât evidentă infidelitatea sa, dar mă fac că nu o văd. Și îmi spun că totul e minunat, ce partener grozav este el, cât de fericită sunt și ce viață fantastică am. Acum raportează asta la perioada de început sau când abia l-ai cunoscut pe cel care consideri că s-ar califica în cursa pentru relația de lungă durată.

Optimismul realist…

… este perspectiva cea mai sănătoasă. Sigur că speri că totul va fi bine. Că veți avea suficiente lucruri în comun sau chiar și diferențe (în final ca sursă de creștere), dar care să vă apropie. Că veți putea negocia atunci când va fi necesar. Ești deschisă și plină de intenții bune, fără ca asta să intre în contradicție cu semnalele de alarmă. Adică ești curioasă, disponibilă să îl descoperi, fără să închizi ochii la semnalele de alarmă pe care le ignori sau nu le verifici ca să-ți dai seama că sunt sau nu ceea ce par.

Dezamăgiri

Printr-un optimism dus la extrem vei vedea în fiecare bărbat care te invită la cafea sau la masă un Făt-Frumos. Dar nu unul oarecare, ci bărbatul perfect, bărbatul vieții tale cu care sigur lucrurile vor ieși cum visezi. Sunt încurajate la nivel interior proiecții pe care realitatea nici măcar nu le poate confirma sau infirma deoarece este extrem de devreme. Plus că pici și în capcana idealizării. Iar atunci când el va face orice fel de greșeală (nu ceva flagrant) automat nu mai este bun căci a trădat idealul. Sau nu vrei să vezi că nu răspunde nicicum nevoilor tale.

Nu ceri

Din optimism speri sau știi că se schimbă, va deveni o versiune mai bună a sa, va fi mai bine în relație. Doar că nu ceri ceea ce ai tu nevoie, nu îți verbalizezi dorințele, alegerile le lași numai la el. Nu pui limite, nu spui nu. Ești foarte încrezătoare că se reglează tot de la sine. Ceea ce implică o lipsă de responsabilitate în relație atât din partea ta cât și din partea lui, zero efort din ambele părți pentru o cale comună. În acest proces nu ești în contact nici cu tine și în mod autentic nici cu partenerul.

Atitudinea lui abuzivă…

… nu va fi oprită de optimism și pozitivism, ci de limite extrem de ferme. Sau în final pleci și întrerupi orice legătură pentru a te proteja, dacă nu e dispus să renunțe la acel tip de comportament. Nici măcar nu ați început relația, doar ieșiți, vorbiți, dar te critică, te jignește direct sau voalat și sub spirit de glumă? Optimismul pregnant devine o capcană în care cazi singură și de fapt o formă de capitulare.