Spui că ești foarte empatică în cuplu? Cum această trăsătură ajunge să te dezavantaje

E grozav să fii empatică, te ajută să-ți înțelegi partenerul și să vă conectați emoțional. Și, totuși, uneori asta creează o capcană serioasă.

Ce înseamnă să fii empatică? Să te pui în locul celuilalt ca și cum ai fi el, să îi accepți emoțiile, să îi înțelegi gândurile și experiența. Este o trăsătură foarte utilă în construirea conexiunii emoționale, în comunicare și negocierea ce vine la pachet cu asta. Empatia nu lasă loc egoismului, îndreptățirii, îl face pe cel din fața ta să se simtă văzut, auzit, înțeles. Și poți să îi validezi emoțiile, trăirile fără să fii neapărat de acord cu ele. Dar tocmai pentru că nu le ignori asta vă ajută apoi să găsiți soluții. În acest tablou aparent roz cum se poate ca empatia să se întoarcă împotriva ta?

Te străduiești excesiv

Vrei să îl faci pe partenerul tău fericit, să îi fie bine iar la un moment dat se prea poate să ajungi să faci și în locul lui. Să îți asumi tu și partea lui de efort în relație. Dintr-o intenție bună să aluneci pe panta epuizării emoționale. Fără să vrei poți avea tendința inconștientă de a alege tocmai astfel de persoane, foarte carismatice și fermecătoare la început, care ulterior se duc într-un soi de lene sau inactivitate relațională. Sau care consideră că li se cuvine să primească și vor activ un partener care… să-i țină în puf într-un mod sau altul.

Ocolești conflictele

Ești 100% determinată să ai o relație sănătoasă și știi că e important să îți alegi și luptele în funcție de miză. Doar că până la urmă ajungi să eviți orice conflict crezând că nu merită sau că modul în care pui problema e asertiv, adaptativ. Îți înțelegi partenerul mult prea mult uitând în acest proces de nevoile tale, de limitele de care tu ai nevoie și pe care să i le pui celuilalt, de a cere ceea ce a nevoie. Practic îți încalci tu propriile granițe și îl lași pe partener să facă la fel.

Te supraîncarci

Această supraîncărcare e atât la nivel emoțional, cât și la nivel practic. Deoarece ești foarte deschisă și aplecată către nevoile partenerului, el va veni către tine și își va vărsa toate nemulțumirile, furia, frustrările legate de orice i se întâmplă în viață. Și asculți, asculți, asculți, fiind vorba exclusiv despre celălalt, pentru tine nemaifiind… loc. Evident acumulezi toate astea și partea ta vulnerabilă se face mică și nevăzută într-un colț.

Supraîncărcarea practică vine din partea ta salvatoare care vrea să îi schimbe viața, să îi rezolve problemele, să-i facă ordine în locul lui la nivel existențial. Poate că așa crezi tu că trebuie să fie dinamica în cuplu, văzând asta la părinții tăi. Sau tot în relație cu ei ai învățat că primești validare și afecțiune doar dacă performezi. Acestea fiind condițiile pentru a fi acceptată și iubită. Și în cuplu performezi oferind servicii, suport, fiind disponibilă pentru partener constant, sacrificând pentru el liniște, echilibru, obiective sau pasiuni personale. Și ajungi să nu te mai delimitezi tu individual de partener.