Spui că drama te face să simți că trăiești? Cum îți faci rău singură în cuplu

Ți se pare că drama în cuplu îți aduce niște confirmări și o vibrație puternică. Dar este o modalitate de autosabotare.

Certuri teribile în miez de noapte, vecini care sunt la curent cu toate problemele voastre. Reacții dramatice pe stradă sau în grupul de prieteni, fie că vă aflați în vacanță sau la o cină după serviciu. Telefoane închise în nas, apeluri blocate, conturile de social media restricționate. Gesturi grandioase de împăcare, prieteni comuni implorați să pună o vorbă bună în situațiile critice. Infidelități ca răzbunare, triunghi amoros și promisiuni care nu se concretizează și nu primești finalitatea dorită. Urmăriri la ore târzii în noapte, telefoane luate la analizat mai ceva ca un spion cu experiență. Ai spune că viața ta sentimentală ar inspira un film cu încasări record. Toată drama asta spui că te face să te simți vie, dar costurile sunt uriașe.

Disfuncționalul… funcțional

Tot acest tumult a devenit normalitatea voastră de cuplu. Și chiar dacă este nesănătos este funcțional. Jonglați cu el și vă continuați relația în felul acesta, funcționați cumva, ați spune că nici voi nu știți cum. Credeți că la mijloc este o iubire și o atracție puternică ce vă leagă, dar mai degrabă sunt niște mecanisme de a face față și tipare de relaționare profunde, cu o mare vechime în viața voastră, încă din copilărie. Căci atunci ați învățat instabilitatea, lipsa siguranței, să nu fiți văzuți, auziți, ascultați, să nu se țină cont de nevoile voastre.

Așteptări nerealiste

Cu cât mai mare greșeala, cu atât mai amplu gestul prin care el încerca să te ia înapoi? Și așa se conturează așteptări nerealiste despre cum se răscumpără o greșeală sau trebuie să se poarte celălalt. În același timp, comportamentul urât, lipsit de respect, empatie, asumare, responsabilitate crezi că este etalonul în orice relație. Mai ales dacă ai avut aceeași experiență deja cu mai multe persoane ce au acționat similar. Și apare tendința de a rămâne acolo, deoarece crezi că o altă relație sau o altă persoană oricum nu va fi diferită.

Vei respinge liniștea

Și apare un nou potențial partener sau chiar îi dai o șansă și demarați relația. Te securizează, este afectuos, te poți baza pe el, este de încredere. Dar toată drama din trecut devine mai atrăgătoare, căci nu știi ce să faci cu această liniște pe care nu ai mai experimentat-o până acum. E prea bine și prea liniar totul. Ești atât de obișnuită cu haosul încât echilibrul e banal. Și sunt mari șanse să renunți la un partener securizant și să te reîntorci la instabilitate.

Menții mecanisme disfuncționale

O relație cu multă dramă se întreține de către ambii parteneri. Care este aportul tău? Capitulezi și accepți ceea ce nu este ok pentru tine până când efectiv explodezi într-un acces de furie nimicitor? Te angajezi în comportamente de control? Derulezi în mintea ta, fără oprire, scenarii negative? Te răzbuni cum nu credeai că o vei face vreodată? Te detașezi emoțional ca să faci față durerii și dezamăgirii și nu mai ești deloc conectată emoțional la celălalt? Te autoliniștești prin muncă sau diverse dependențe? Îl provoci să facă un gest nepotrivit, căci doar după, când va regreta, se va comporta atent și iubitor cum tânjești să fie mereu?