Oare ce este instinctul? Ar putea fi o parte din tine care creează scenarii negative, te invită la vigilență și suspiciune, și practic este un mod de a face față. Acesta îți dă o aparentă siguranță, putere, control, dar e obositor, te consumă psihic și nu îți permite să vezi realitatea așa cum este ea. Să evaluezi dovezile din realitate care contrazic conținutul scenariilor sau temerilor negative și care ar putea să liniștească teama, neliniștea, tristețea ce au activat acest mod de a face față. Apoi instinctul poate funcționa ca o strângere inconștientă de informații (stochezi niște date, comportamente, cuvinte ale partenerului) comparate apoi cu nevoile emoționale de bază și experiențele anterioare. Iar când tragi linie, nevoile tale sunt frustrate, plus când ai mai trăit același lucru în trecut n-a fost deloc bine.
Apare/dispare
Predictibilitatea, siguranța în cuplu sunt zero. Partenerul are perioade când este prezent, se comportă frumos, apoi perioade când poate că nici nu îți răspunde la telefon sau la mesaje răspunde mai degrabă telegrafic. Desigur în acest context nu locuiți împreună și relația cel mai probabil nu este una cu vechime. Te simți mai degrabă o opțiune atunci când este convenabil pentru el decât o prioritate.
Nu te poți baza pe el
Cum te simți când știi că celălalt îți este aproape sufletește dar și practic? Te poți baza pe el când ai probleme, ești neputincioasă, poate chiar bolnavă sau într-o situație delicată cu caracter temporar? Expresia la bine și la greu din jurământul căsătoriei pe care l-ai văzut prin filmele americane nu este deloc o metaforă frumoasă, ci un context dezirabil în cuplu. La distracție, prosperitate e ușor, dar viața are și momente mai puțin plăcute. Din păcate partenerul a dovedit că tocmai atunci nu este prezent.
Nu mai știi…
… când ai fost ultima dată fericită în cuplu. Și fericirea nu ca o trăire absolută, ci acea liniște, stare de bine, echilibru. Tensiunea, stresul, deconectarea emoțională reprezintă de foarte mult timp normalitatea pentru tine în relație. De asemenea nu este un mediu în care să crești. Nu primești încurajare, ci foarte multă critică. Și atunci când celălalt spune că vrea să te motiveze, să te ajute, formulările sale lovesc din plin în stima ta de sine. Toate aceste aspecte au fost discutate, i-ai transmis ce te rănește și ai avea nevoie din partea lui, însă procedează de fiecare dată la fel.
Lipsa compromisului
Cum ați putea funcționa dacă perspectiva partenerului este singura acceptată și transformată în literă de lege? Unde sunt doi oameni nevoile ambilor sunt luate în discuție, valide, sunt tratate cu aceeași importanță. Nu există doar ce vrea unul și doar regulile lui. Nu este echitabil. De aceea negocierea, găsirea unor modalități de gestionare a aspectelor care intră în conflict duc la un compromis acceptabil pentru ambii implicați. Însă în actuala ta relație cerința partenerului este ca tu să faci compromisuri, să te supui, iar el să nu schimbe nimic.
Citește și:
Obiceiuri sănătoase pe care le are partenerul dar ție îți declanșează latura exigentă și critică
Foto: PR