Poate că încă ai sentimente pentru partenerul tău, dar aceste motive de despărțire sunt foarte întemeiate.
Nimeni nu intră într-o relație gândindu-se la despărțire. Sau cine face asta are un anumit grad de teamă de angajament și vrea să stea lângă scara de evacuare, ca să fugă repede și ușor. Relația înseamnă efort conștient, o muncă cu propria persoană și în cuplu alături de partener. Relațiile nu merg de la sine, iar comunicarea, deschiderea, negocierea sunt doar câteva dintre numele mari prezente pe afișul relației. Compatibilitatea e importantă, dar poate știi deja oameni extrem de diferiți care au găsit o cale de a funcționa foarte bine împreună. Și chiar dacă este un grad mare de compatibilitate în anumite domenii, tot există diferențe ce trebuie armonizate. Așa că cei doi trebuie să se asculte și să se întâlnească undeva la mijloc, doar că asta nu se întâmplă mereu.
Ai trecut peste o palmă, când te-a îmbrâncit, jigniri grave. Ți-ai zis că a fost un derapaj, ați vorbit despre asta, a jurat că nu o mai face. Doar că abuzul se repetă constant și nu este dispus să lucreze cu sine pentru a reacționa diferit atunci când este furios, nemulțumit, se simte neputincios, vrea controlul. Și din păcate în astfel de situații bulgărele se face din ce în ce mai mare. Abuzul emoțional el poate implica și distorsionarea realității, gaslighting, critică permanentă ce are ca scop distrugerea încrederii în sine, izolarea de prieteni sau familie, controlul inclusiv cu componenta sa financiară ce rezultă în dependența partenerei.
… este un act asumat. Și, da, se pot întâmpla și greșeli, decizii proaste de moment. Infidelitatea are multiple explicații, inclusiv autoliniștirea. Acasă relația scârțîie, iar bărbatul caută să ia din altă parte, recurent, ceea ce și-ar dori să primească de la parteneră. Există viață după infidelitate, cu o muncă semnificativă depusă de ambii. Eu înșel, tu rezolvă-te și apoi mă opresc, este o fugă de partea proprie de responsabilitate și înfrânare a propriului comportament disfuncțional.
Are diverse fațete. Una poate fi predictibilitatea emoțională. Acum totul este bine, râdem, glumim, peste 1 minut apare o criză de furie ce spulberă tot în cale. Schimbările bruște de dispoziție ale partenerului te pot face să mergi ca pe coji de ouă, încercând să nu îl provoci, să previi exploziile sale emoționale. Lipsa de predictibilitate este și la nivel comportamental, decizional. Nu se ține aproape niciodată de cuvânt, nu puteți face nici cel mai banal plan deoarece se răzgândește fără să dea explicații ori să țină cont de consecințe sau ce ți-ai dori și tu.
… partenerului este la cote înalte. Se gândește numai la el și cum să îi fie lui bine. Acest egoism se traduce și prin lipsa empatiei, iar orice se întâmplă cu tine în sens negativ, orice încercare prin care tu treci pe el îl lasă rece. Ca atare și suportul de care tu ai avea nevoie ori nu vine deloc, ori e nesemnificativ.
Fie că sunt de alcool, droguri, jocuri de noroc acestea dezechilibrează foarte puternic cuplul din toate punctele de vedere. Și e cu atât mai greu cu cât el nu conștientizează ce se întâmplă sau nu vrea să se lase. O altă dependență, din păcate validată social, este cea de muncă, astfel încât partenerul nu îți face loc în viața lui, el de altfel neavând loc în propria viață.
… o relație de cursă lungă. Trăiește o adolescență perpetuă, nu are obiective sau ale lui nu se potrivesc nicicum cu obiectivele unei relații. Nu este o persoană în care să ai încredere, pe care să te bazezi, și dacă o prietenă s-ar întâlni cu un astfel de bărbat ai sfătuit-o să își vadă de drumul ei cât mai rapid.
Foto: PR