Situații când te simți epuizată emoțional în cuplu, dar motivele nu au legătură cu relația voastră

Îți spui că ești epuizată emoțional în relația voastră. Dar dacă elementele ce cauzează această epuizare nu au nicio legătură cu partenerul?

Te simți epuizată emoțional, fără resurse. Iar asta este cât se poate de vizibil în cuplul vostru, deoarece nu mai depui niciun efort, ești irascibilă și îți verși furia asupra partenerului, căutându-i vina pentru diverse lucruri. Fără să ne dăm seama, uneori descărcăm emoția negativă exact pe cine nu trebuie, pe cine ne e aproape și se străduiește să ne înțeleagă, să ne ajute, pe partenerul de cuplu. Astfel, el devine, incorect, un fel de sac de gunoi emoțional. Comportament ce erodează cuplul și nici nu rezolvă cauza reală, externă.

Probleme la serviciu

Nu te simți apreciată, stimulată, ci nedreptățită, ți se cer lucruri nerealiste, ești muncită în exces. Astfel proiectezi asupra partenerului această lipsă de apreciere și epuizarea rezultată în urma climatului profesional te face să nu mai ai inițiativă acasă, să aștepți mult mai mult de la partener și să devii și mai furioasă deoarece el nu își asumă responsabilități care erau ale tale.

Părinți toxici

Nu e ușor să recunoaștem că relația cu familia de origine nu doar că nu este foarte sănătoasă, ci mai degrabă este toxică și de multe ori singura soluție de protecție este distanțarea. Implicarea lor în relația voastră de cuplu aduce o presiune și un disconfort suplimentar. Și cum îți este greu să îți înfrunți părinții, să le pui lor limite, ajungi să te cerți cu partenerul alimentată de discuțiile grele cu ei.

Provocări ca părinte

Să fii mamă este cea mai grea meserie din lume, nu vine cu manual, deși acum există multiple surse de informare, și îți activează din plin criticul interior. Ca atare, pentru a fi o mamă perfectă, ajungi să te concentrezi exclusiv pe cel mic, să te cerți tu pe tine teribil dacă faci o greșeală, și să te pierzi în rolul de părinte, uitând de cel de parteneră de cuplu.

Nu mai știi încotro să o iei…

… din punct de vedere profesional. Nu îți mai place ceea ce faci, domeniul de activitate respectiv nu este foarte bine plătit, nu mai ai perspective de promovare sau dezvoltare. Și conflictul tău intern este cât Zidul Chinezesc, iar fără să îți dai seama intri în competiție cu partenerul sau îți zici că îi ești inferioară, nu ești așa de valoroasă ca el. Ori poate cochetezi cu o perioadă sabatică și ți-a plăcea enorm ca 6 luni sau 1 an să nu mai lucrezi. Să te duci la yoga, la sală, la diverse cursuri prin care să te ocupi de hobby-urile tale. Doar că financiar vorbind aveți responsabilități și este nevoie în casă de două venituri. O parte rațională din tine înțelege asta, dar o altă parte cere ca brusc partenerul să fie unica sursă de venit și ești furioasă că nu se întâmplă, ca tu să te ocupi de tine.

Izolarea socială

Într-un fel sau altul relațiile tale de prietenie s-au destrămat. Te-ai îndepărtat tu de prietenii tăi, ei de tine, viața v-a dus pe drumuri diferite. Și resimți din plin această izolare, că nu mai ai tribul tău. Ca atare i-ai pus în cârcă partenerului multiple roluri, care nu sunt ale lui. Și ești obosită psihic deoarece el nu le împlinește. Desigur, nu are cum.