Situații când ești îndreptățită să ai resentimente față de partenerul tău de cuplu

Nu ești nici exagerată, nici dramatică, nici imatură. Ai adunat resentimente față de partenerul tău de cuplu, iar motivele sunt foarte întemeiate.

De multe ori te-ai îndoit de emoțiile tale. Dacă este corect ceea ce simți, dacă nu ești prea rigidă, prea puțin înțelegătoare, poate că ai tu pretenții prea mari sau standarde prea ridicate. Însă ceea ce îți trezește resentimente în legătură cu partenerul tău este tocmai neîmplinirea unor nevoi emoționale în relație, deși i le-ai comunicat și ai specificat cât de importante sunt pentru tine.

Doar tu ești cea care vine spre el…

… după un conflict. Tu inițiezi comunicarea, tu îți ceri scuze dacă ai avut un comportament nepotrivit și propui la rece diverse variante de soluții pentru problemele care vă supără. El în schimb nu depune efort și lasă în seama ta tot acest proces de reparare. Dar cum nu poți avea o relație de cuplu de una singură, nici nu o poți repara doar tu.

Nu ești o prioritate pentru el

Sigur, pot fi situații diverse în care este prins la serviciu, un prieten e într-un context delicat și are nevoie de ajutorul lui, părinții lui bătrâni îl solicită. Însă mereu în lista de priorități alte lucruri și alte persoane ocupă primele locuri, iar tu nu te regăsești acolo.

Nu se ține de cuvânt

Promite diverse lucruri, se laudă cu angajamente față de tine, dar totul se desfășoară la nivel verbal. Ceea ce spune nu se potrivește cu ceea ce face. În esență nu te poți baza pe el și de multe ori sentimentul de singurătate în doi a fost foarte pregnant.

Tu faci compromisurile

Un compromis sănătos implică negociere și găsirea unei variante comune, confortabile pentru amândoi. Din păcate asta nu se aplică în relația voastră. Căci tu ajungi să lași de la tine până la subjugare, ceea ce ar presupune un compromis nesănătos sau toxic. Deoarece accepți diverse doar ca să nu vă mai certați, să nu mai fie tensiune acasă, să nu te mai ignore.

Nu ține cont de ceea ce îl rogi

Nu ai pretenția să îți ghicească gândurile, nici nu mai vrei să facă el lucruri din proprie inițiativă. Ești dispusă să îi oferi ghidaj și să îi arăți, să îi spui concret ceea ce ai nevoie. Ai făcut asta de multiple ori, însă în continuare parcă nu te aude. Ba mai mult, nu te ia în serios. E un tipar de dezamăgire care îți este dureros de familiar.

Nu te apreciază

Se comportă ca și cum este îndreptățit să primească o mulțime de lucruri minunate din partea ta. Nu îți mulțumește, nu îți observă eforturile, nu te laudă. E ca un copil răsfățat căruia i se cuvine.