Să fii constant într-o bulă de pesimism nu este deloc ușor. Practic nu te mai bucuri de momentul prezent, trăiești mereu cu teamă, gândurile cu conținut pozitiv sunt sufocate de gândurile negative care preiau controlul. Acestea sunt semnele pe care le recunoști oricând, dar există și variante mai subtile ce caracterizează o persoană pesimistă.
Nu ai încredere în oameni…
… și nu îi lași să se apropie. Pesimismul te face să fii extrem de vigilentă. Chiar dacă nevoia de conexiune este pregnantă, îi ții pe ceilalți la distanță și nu te dezvălui. Nu construiești relații noi de profunzime, ci mai degrabă sunt caracterizate de o anumită superficialitate. Chiar și relațiile de prietenie cu vechime pot fi afectate. Negativismul permanent îi poate determina pe apropiați să se retragă, deoarece s-au săturat să audă scenarii catastrofale sau să se lupte cu încărcatura energetică tensionată.
Îți lipsește spontaneitatea
Între nevoia pregnantă de control și pesimism cronic poți pune oricând semnul egal. Astfel, ești destul de rigidă, dorești să cunoști absolut toate detaliile unei probleme, nu îți asumi riscuri, iar despre spontaneitate nici nu poate fi vorba. Imprevizibilul te anxietează, iar propunerea cuiva de a face un lucru spontan te irită sau te umple de furie.
Nimic nu este suficient pentru tine
O persoană pesimistă se îngrijorează continuu, dar este și constant nemulțumită. Indiferent că vorbim despre locul de muncă, relația de cuplu, cea cu copiii, familia etc. mereu te deranjează ceva, te apasă, nu este de ajuns. Din acest punct de vedere ai tendința de a avea accese de furie, gelozie și să devii critică.
Intri în rol de victimă
Ceea ce se traduce prin lipsa asumării responsabilității. Totul se întâmplă pentru că destinul sau lumea e împotriva ta, ceilalți sunt răutăcioși, primești o plată pentru ceva ce nu ai făcut cu știrea ta, suferi acum ca să îți fie mai bine într-o viață viitoare etc.
Te interesează câștigul propriu
Că acesta este un favor, avantaje la job, câștig bănesc, anumite servicii sau pura companie ori că ești ascultată când te afli într-un moment de criză. Fără să vrei ai tendința de a te folosi de oameni și de a te apropia de ei atunci când ai nevoie, urmând apoi să te distanțezi. Cum am zis și anterior nevoia de conexiune este prezentă latent, la fel și cea de sprijin, de ajutor, însă pesimismul nu te lasă să își hrănești relațiile pe care le accesezi mai pronunțat în situațiile delicate, când chiar poți avea tendința de a te agăța.
Ți se spune că ești epuizantă
Ai tendința de a proiecta îngrijorările pe ceilalți, de a fi hipervigilentă și supraprotectivă, de a te plânge mereu și astfel de a crea un mediu emoțional încărcat de negativitate care nu este ușor de dus de persoanele apropiate. De aceea nu este exclus reproșul frecvent că ești obositoare, epuizantă…
Citește și:
Lecții prețioase pe care le înveți în cele mai dure momente din viață
Foto: PR