Simți că explodezi de furie? Lecții și mesaje pe care le poartă această emoție importantă

Câteodată simți multă furie față de partenerul tău de cuplu? Această emoție îți spune lucruri importante despre ceea ce lipsește.

Să iubești așa mult pe cineva, să îl vrei alături și cu toate astea uneori să fii copleșită de furie până când vezi negru în fața ochilor. În relație cu cei dragi, inclusiv cu partenerul de cuplu nu simțim doar emoții pozitive ci și negative, care uneori trag un semnal de alarmă important sau pe care e bine să le privim atent și să observăm ce ne transmit. Căci mesajele nu sunt doar despre relație, celălalt ci și despre propria persoană. Iar de cele mai multe ori schimbarea dorită începe cu noi.

Că este cazul să îți gestionezi emoțiile

Furia ta este ca o furtună care mătură tot în cale. Spui lucruri foarte dureroase, jignitoare, poate arunci sau spargi obiecte, nu te poți controla și ai tendința inclusiv să îți lovești partenerul. Pierderile nu sunt doar de natură materială semnificativă, ci mai ales de natură emoțională și relațională. Deoarece se creează un mediu înalt disfuncțional la care și celălalt va reacționa fie tot prin agresivitate sau detașare emoțională. De asemenea să iasă din relație nu este un scenariu deloc nerealist sau neașteptat.

Să nu mai iei decizii la cald

În vârtejul furiei hotărăști să închei relația de cuplu, relații de prietenie, să rupi legătura cu membrii ai familiei. După ce te calmezi, regreți, nu știi cum să repari, să te reapropii. Și câteodată orgoliul este și cel care stă în calea acestui proces, inclusiv plasarea responsabilității în exterior: doar mă știe cum sunt și nu trebuia să spună asta ba chiar să aibă grijă sporită cu mine, trebuie să treacă rapid peste căci știe ce probleme am. Furia te împiedică să analizezi clar o situație, să vezi perspectiva celuilalt ori ce a vrut să spună cu adevărat, de multe ori total opus față de ceea ce ai înțeles tu, sau fără o conotație atât de gravă.

Să nu mai taci atâta vreme

Te abții, zâmbești, ești diplomată, faci cum vrea partenerul, zici ca el. Ca să fie bine, să nu vă certați, să nu aveți probleme în relație. Dar frustrarea se adună și te macină teribil. Până la un punct, când de la cel mai mic stimul scoți totul la suprafață, și cu dobândă din urmă. Se poate ca reacția de moment să fie mult disproporționată în raport cu contextul cu care te confrunți. Nu știi cum să comunici asertiv, să ceri, să pui limite, căci mult mai familiară îți este capitularea. Iar când verbalizezi o faci foarte virulent, la polul opus față de ceea ce ai pui în practică atâta timp, nu într-o manieră care se află cumva la mijloc între aceste două polarități.

Să nu mai derulezi mental scenarii

Parcă ai în cap un film care rulează iar și iar. Se termină, o ia de la capăt. Evident, acest film este unul cu o puternică conotație negativă, care are sau nu legătură cu realitatea. Pot fi catastrofizări, ghiciri ale viitorului sau ale gândurilor celuilalt care îți generează foarte multă furie și te rănesc. Pot fi lucruri din trecut petrecute și pe care le tot aduci în prezent, le porți după tine ca o greutate legată de picior.