Sexul bucatariei (de Mihaela Radulescu)

Fericirea trece prin stomac sau… prin bucataria unui cuplu atent la detalii: ingrediente, atmosfera si – de ce nu?! – vestimentatie. Caci a lua masa impreuna e nu numai o nevoie biologica, ci si un obicei social. Mihaela Radulescu ne explica de ce.

Sexul bucatariei (de Mihaela Radulescu)

Cu orice s-ar intimpla sa ne fi daruit Dumnezeu, de orice educatie am fi beneficiat, orice meserie ne-am fi ales, orice virsta am avea, in orice combinatie am trai si pe orice coordonate, toti mincam. Practic, e una dintre obligatiile noastre ca sa functionam si una dintre preocuparile care ne ocupa viata zilnic, in cazul fericit, de citeva ori pe zi. Femeia pare a fi cea desemnata de soarta sa se preocupe de masa barbatului, a familiei. Pare ciudat, dar in multe familii fericirea are mai mare le­ga­tura cu bucataria decit cu dormitorul, caci barbatul pare a fi mai usor de satisfacut din bucate, decit din bucati de… femeie, mai ales dupa o vreme lunga de trait in doi.


In alte tari, cum e de pilda cea in care traiesc acum, obisnuinta de a lua masa de prinz in oras e deja inclusa in programul normal de viata al oricarui cetatean si e un deliciu nu numai culinar, dar si social, caci placerea de a-ti scoate colegii sau prietenii la masa e la fel de mare ca foamea. Totusi, gatitul acasa, macar pentru mesele de seara si pentru week-end-uri, are farmecul lui si o importanta coplesitoare in armonia oricarei familii. Cu unele mici conditii…

Sa le luam pe rind! Mai intii, gatitul n-ar trebui sa fie mereu o preocupare a femeii: una dintre cele mai sexy ipostaze in care ni se poate infatisa un barbat, din motive lesne de desenat in capul fiecarei femei, e… cu tigaia in mina, spalind legu­me, taind carne, un­gind tava, presarind faina, framintind aluat etc. Un barbat priceput in ale bucatariei, spun spe­cialistii (care banuiesc ca erau o echipa de cercetatoare britanice!), e aproape fara exceptie la fel de priceput in pat si… foarte romantic. Pina veti afla asta pe propria piele, propun sa deveniti artiste in bucatarie, nu numai bucatarese obli­gate de soarta sa presteze zilnic.


Apoi, n-ar strica sa invatam, caci avem atitea surse de informare, cum sa gatim sanatos, nu numai savuros. Chiar daca prajelile par a fi cel mai usor de gatit si de consumat, poate n-ar fi rau sa mai aflam o data cit de nocive sint uleiurile incinse, cit de cancerigene pot deveni bucatile de carne la gratar sau chiar legumele supuse la tem­peraturi prea ridicate de frigere.

E foarte important sa nu repetam mincarurile favorite, caci, da­ca ele contin substante nocive, efectul lor devine si mai cert.

Oricit ne-am grabi si ne-ar chinui foa­mea, fast-food-urile ar trebui sa iasa din calcul, din toate motivele pe care le banuiti deja. Omul din pestera minca, de foa­me, si o ciuper­ca otravitoare, dar mu­­rea a doua zi si, chiar daca se­menii lui nu se prindeau imediat de cauza mortii, aflau rapid, du­pa ce mai mu­reau vreo doi dintre ei, ca acea ciuperca trebuie evitata.

Oare cite ge­neratii trebuie sa mai treaca peste noi ca sa inva­tam ca murim, mai rapid decit era pre­vazut, consumind mincaruri otra­vi­toare sau, mai blajin spus, dau­na­toare sanatatii noastre pe termen lung? Dupa ce ne edificam cu privire la calitatea mincarii pe care o gatim, ar trebui sa trecem la nivelul urmator: cel al felului de a gati!


Nu e nevoie sa ne imbracam in cele mai proaste haine din dulap si sa aratam chiar ca niste bucatarese cind gatim. Am putea face un minim efort si la acest capitol, aratind ceva mai apetisant decit bucatele, cind vor fi gata. Starea de spirit a femeii care gateste zilnic nu e mereu de film muzical, dar nici aici n-ar strica putina regie: o muzica preferata, o lumina mai prietenoasa decit cea de neon, o capacitate de convingere a membrilor familiei de a da o mina de ajutor la pregatirea sau aranjarea mesei. Daca am trata gatitul exact cu aceeasi imaginatie cu care tratam sexul, ne-am preocupa de intimitatea actiunii, dar si de sofisticarea facatoare de minuni, am avea indrazneala sa incercam lucruri noi, dar fara sa exageram cu „contorsiunile' pentru care nu sintem antrenati, am putea adauga exact mirodeniile neasteptate si subtile care trezesc atitea simturi, ne-am prezenta „marfa' fara complexe, in forma ei desavirsita, si am consuma numai ce ne satisface cu adevarat, am lua bucata cu bucata, fara sa infulecam si fara sa ne uitam la televizor in timpul actiunii si am sti sa ne retragem gratioase la final, ca sa-i lasam barbatului momentul de liniste (care, uneori, poate fi numit chiar „digestie' a ceea ce a consumat).


Aranjatul mesei, chiar daca e vorba de banalul mic dejun, e ca un preludiu bine instrumentat de o femeie priceputa: nu e nevoie de mari batai de cap si de decoratiuni ca pe vremea bunicii, ci doar de o fata de masa curata, de o simetrie simpla a tacimurilor si de un fel anume de a aranja mincarea pe masa.

Si miscarile trupului unei femei trezesc pofte, stiti asta, si ar fi pacat sa nu profitati de toate mirodeniile cu care v-a inzestrat natura. Chiar daca lectia despre cum mincam trebuia predata cind abia tineati lingura in mina, nu strica niciodata sa ne autoeducam pe parcurs si sa schimbam, cu blindete si subtilitate, obiceiurile proaste ale celor cu care stam la masa. In ordinea fireasca a desfasurarii, ne spalam pe miini si ne imbracam curat, caci mirosul de transpiratie ar invinge orice aroma de pe masa. Asteptam sa se aseze toata lumea la masa si abia apoi ne focusam pe castronul de salata. Cind punem o muzica placuta, in surdina, nu e pentru ca am vrea sa nu mai auzim plescaituri sau sorbituri enervante, ci pentru ca am vrea sa participe la acea masa si partea dreapta a creierului, dar si cea stinga, pentru a se impaca minunat cu metabolismul si, la final, cu sufletele noastre, rotunjite si mult mai expresive daca am ales si vinul potrivit.


Masa ar trebui sa fie un succes nu numai culinar, dar si relational, un prilej grozav de povesti si privit ochi in ochi si de satisfacut prima dintre dorintele oricarei fiinte – foamea. Judecind dupa cita vreme isi petrece o femeie in bucatarie, as stabili ca „buca­taria' e de gen masculin si as sugera femeilor sa „il' trateze ca atare – cu iubire, rabdare, pricepere si constanta, aratindu-i-se frumoase, sexy si mereu pline de mister.

Un deget bagat in maioneza si apoi intr-o gura frumos si discret rujata nu e numai o indicatie regizorala in filmele americane, ci poate fi oricind un ingredient coplesitor in reusita unei mese in doi. In bucatarie, femeia ar trebui sa fie o regina, nu o servitoare, dar daca barbatul vrea sa fie regele aceluiasi domeniu, fiti servitoarea lui cea mai umila, caci o merita cu prisosinta. Pofte bune, va doresc…


P.S. Uitasem sa pomenesc despre sortul de bucatarie. Nu se mai poarta decit peste o lenjerie super-sexy… si-atit! Cind copiii sint la mama… 

Onorariul pentru acest articol este donat pentru ingriji­rea copiilor de la Hospice – Casa Sperantei din Brasov.

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
 
Publicitate
Antena 1
Unica.ro
catine.ro
Mai multe din lifestyle