Serialul Prietena mea genială ne arată prietenia feminină așa cum e ea

Serialul Prietena mea genială, adaptat după romanele mult apreciate ale Elenei Ferrante, a debutat de curând pe HBO, iar primele episoade ne arată cât de specială (și emoționantă, dar și distructivă) poate fi prietenia între două femei.

Serialul Prietena mea genială, realizat după succesul internațional al romanelor Elenei Ferrante, a avut premiera săptămâna trecută, și tot ce pot să îți spun e că e musai să îl vezi. De ce? Detaliez mai jos. Dar trebuie să știi că acest articol poate conține spoilere.

Citisem Prietena mea genială cu ceva timp în urmă, adică atunci când și România fusese cuprinsă de febra generată de cărțile Elenei Ferrante (și de mișcarea foarte deșteaptă a autoarei de a nu-și declina identitatea reală), și am fost de la bun început impresionată de această poveste despre copilărie, prietenie, și despre aceste istorii feminine într-un mediu care numai prietenos cu femeile nu este – Napoli după război, când populația era în mare parte săracă și când violența făcea legea în cartiere.

Serialul Prietena mea genială urmează, încă de la primele scene, foarte fidel, aceleași episoade pe care le relatează și cartea. Show-ul HBO se deschide cu Elena (unul dintre personajele centrale ale prieteniei despre care vorbim) primind vestea că Lila, prietena ei de-o viață, a dispărut, chiar de la fiul acesteia din urmă. Elena e acum de o anumită vârstă, iar știrea dispariției Lilei nu o tulbură. Cu oarecare cruzime, ea îi spune fiului că nu are cum să îl ajute. Iar apoi, drept răzbunare pe vechea ei prietenă, care își luase toate obiectele personale și plecase pur și simplu, nu înainte de a se decupa din fotografiile de familie, începe să scrie povestea acestei persoane care voia să se facă pierdută.

De bun început, așadar, aflăm că serialul Prietena mea genială nu este despre o prietenie feminină idilică, clasică, așa cum ne-a obișnuit televiziunea să vedem. E cert din start că cele două sunt apropiate, la fel cum e sigur că cele două nu se plac atât de tare pe cât ne place să credem atunci când vedem astfel de povești.

Iar ceea ce scrie Elena despre Lila este chiar ceea ce urmează să vedem în serialul Prietena mea genială. Felul în care cele două ajung să se cunoască, la școală. Felul în care Elena o privea pe Lila (despre care aflăm că este rea, și, cum se grăbește să ne demonstreze atât cartea, cât și serialul, Lila este cu siguranță rea pe alocuri), cu fascinație, dar și cu o doză niciodată secată de invidie. Felul în care sclipitoarea inteligență a Lilei stârnește elanul învățătoarei, dar și privirile malițioase ale colegilor de școală (mai ales pe cele ale băieților, pe care superioritatea intelectuală a unei fetițe îi umilește). Acesta este raportul de la care se înfiripă prietenia celor două, și dacă serialul Prietena mea genială va urma, ca până acum, fidel linia cărților (va exista câte un sezon pentru fiecare volum), ne e clar că asta urmează să vedem de acum înainte.

Apropierea dintre cele două, Elena și Lila, are loc însă pe fundalul violenței. Lila este atacată cu pietre, de băieți, în urma unui concurs școlar, iar Elena este singura care îi furnizează micuței și neînfricatei Lila muniție pentru a lupta cu ceata de băieți. Iar tema aceasta a violenței urmează să continue în serialul Prietena mea genială, deși sunt multe alte lucruri de văzut.

În lumea Lilei și a Elenei, alcătuită dintr-un mic cartier de blocuri de patru etaje, în care aproape nimeni nu este educat (cu atât mai puțin fetele) cele două își găsesc refugiu și consolare în literatură. Citesc umăr lângă umăr Fiicele doctorul March, până ce uzează cartea, în încercarea de a învăța cum se scrie o carte, astfel încât să devină și ele faimoase și bogate să poată evada din cartier. Își provoacă una alteia fricile, în felurite episoade emoționante, care le pun în evidență vârsta și inocența. Dar în același timp se și luptă pentru un soi de supremație de orice fel (lucru probabil învățat în cartierul în care, aflăm curând, violența face legea, iar lupta pentru un loc superior în ierarhia socială dă sens vieților locuitorilor). Și ajung foarte curând să urmeze și ele aceleași coduri ale violenței.

O scenă în particular, deși deja citită în carte, mi-a atras atenția. Atunci când Elena și Lila trebuie să dea un examen ca să intre în următorul ciclu școlar, când soarta lor pare deschisă, deși părinții nu își doresc neapărat să le trimită mai departe la școală, Lila o provoacă pe Elena să meargă împreună către mare, pe care nici una dintre ele nu o mai văzuse niciodată. Urmează un drum nesfârșit pe un câmp, o furtună, întoarcerea lor acasă, fără să fi apucat să vadă marea, și abia la final aflăm că întreaga aventură spre mare fusese provocată de Lila doar pentru că familia ei nu o trimitea mai departe la școală, în vreme ce părinții Elenei – da. Și ca să își pună prietena într-o postură proastă în fața propriei familii, lucru care, probabil, ar fi adus după sine o pedeapsă, Lila imaginează această călătorie.

Sunt multe lucruri care se amestecă în serialul Prietena mea genială, iar cele două prime episoade arată de la bun început care îi sunt intențiile. Este inocența unor fetițe (Elisa del Genio și Ludovica Nasti sunt excepționale în expresivitatea lor în aceste roluri dificile), este prietenia lor și alianța lor în fața unei lumi complicate, pe care nu o înțeleg. Este competiția în care se plasează permanent, una împotriva celeilalte. Și apoi este și contextul care nu le e favorabil, lumea crudă în care trăiesc, și în care ne este clar de la bun început că nu vor avea mari șanse la succes sau la fericire. Dar, până să ajungem prea departe cu povestea, e clar că serialul Prietena mea genială este de văzut. Crede-mă pe cuvânt.