Sentimente & naftalina, de Alex. Leo Serban

In februarie, omenirea a ur­marit reality show-ul planetar intitulat „Dezintegrarea navetei Columbia. Toata lumea (ma rog, mai putin Irakul si fratii lui Saddam), one big, un-happy family, s-a lacrimat. Senatul nostru a tinut chiar si-un moment de reculegere…

Frumos, dar exagerat: cei sapte astro­nauti care-au murit stiau ca o mi­siune extraterestra e foarte riscanta, ca frecarea cu atmosfera poate fi fatala, ca – inaintea lor – naveta Challenger se facuse praf si pulbere s.a.m.d.

Sintem oare la fel de impresionati a­tunci cind deraiaza un tren cu zeci de persoane, cind cade un avion cu sute, cind mii de oameni mor intr-un cutremur sau cind se moare de foame si de gloante in tari ca­re nu sint decit niste nume pe o harta? Adevarul e ca parca nu ne mai saturam de dezastrele altora.

Cu cit sint mai departe de casa noastra, cu-atit mai bine. Sintem – de multe ori – ca babele alea care merg la toate inmormintarile, doar-doar… Televiziunile – aceste familii de imprumut – ne fac fericiti aratin­du-ne, zi de zi, cit de ghinionisti au fost altii. Suspinam, ce-i drept – dar ce bine ne face! „Iarta-ma, „Surprize, surprize – iar acum, iata, „Big Brother.

Emotii in direct… Adevarul e ca, daca e sa aleg, „Big Brother mi se pare mai cinstit. Cuplurile se fac si se desfac sub ochii nostri, totul e la prezent – suferi, deci existi! Decit miorlaielile si smiorcaielile TV-show-urilor in care Ea plinge pentru ca El, in care El sufera pentru ca Ea – demult, cindva – sau in care El si Ea se-ntilnesc, dupa atitia ani in care nu s-au vazut, c/o Tarom si/sau Lazarov, mai bine sa vedem cu ochii nostri cum sta treaba…

Sentimentele nu pot fi interzise – OK. Dar macar, aici, ele sint proaspete, nu naftalina.

Articol publicat in ELLE Martie 2003

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK