Semne clare că ești workaholică și nici nu-ți dai seama

În timpul pandemiei sau dinainte timpul tău personal a devenit extrem de limitat? Poate ești workaholică și e necesar să iei măsuri.

Condamnăm dependența de alcool, de droguri, chiar și de țigări, dar există anumite dependențe care nu doar că sunt acceptate social ci și încurajate sau privite cu admirație: dependența de muncă și dependența de sport. Dependența de muncă poate fi considerată seriozitate, hărnicie, dorința de a evolua, de a face mai mulți bani și astfel de a-ți asigura un trai cel puțin confortabil. Workaholica este angajata care niciodată nu refuză nicio sarcină, mereu te poți baza pe ea și are în spate un perfecționism acerb, standardele fiind mereu ridicate. Evident nimic nu e suficient și se muncește intens pentru a atinge fiecare standard care se mută tot mai sus și mai sus. Costurile? Imense pentru sănătatea fizică și emoțională.

Autoliniștire prin muncă

Workaholismul este o formă de evitare, de evadare. Fugi astfel de sentimentul pregnant de singurătate, de durerea unui divorț sau tristețea unei relații în care de foarte multă vreme nu mai ești fericită. Ai mintea și timpul ocupate să nu mai dai nas în nas cu toate acele emoții negative care te macină pe dinăuntru.

Faci față criticului intern

Ai o voce interioară care îți spune că trebuie să ai cele mai bune rezultate profesionale, să fii cea mai bună. Presiunea este imensă, și ca să scapi de ea pui în acțiune acel mecanism prin care muncești până la epuizare pentru a-ți satisface acest critic.

Așa te valorizezi

Când erai mică afecțiunea părinților depindea de rezultatele tale școlare. Aveai note bune, mergeai la olimpiade? Atunci mama și tata te apreciau, erau calzi, îți ofereau atenție. Luai o notă mediocră sau ratai un premiu? Părinții deveneau reci, critici și te pedepseau prin retragerea afecțiunii. Așa că ai învățat că performanța îți aduce iubirea (condiționată) iar asta s-a perpetuat și la maturitate. Ai înlocuit studiul cu munca. Ai înțeles că tu ești o persoană valoroasă doar dacă ești cea mai bună.

Normalitatea ta

Lucrezi frecvent peste program, nu înțelegi de ce oamenii se miră când tu lucrezi chiar și în weekend. Ți se pare cât se poate de firesc. Telefonul îți este lipit de mână. Poate chiar și în vacanțe iei laptopul cu tine, răspunzi și atunci la e-mailuri și telefoane, nu delegi, iar nevoia de control este extrem de pregnantă. Nu amâni, nu prioritizezi, totul trebuie făcut acum și ca atare muncești până târziu în noapte. Zilele libere sunt bune ca să mai rezolvi niște lucruri tot pentru birou, ca să îți faci mai ușoară săptămâna următoare. Cel puțin așa te amăgești. Nu e imposibil ca pe lângă job-ul oficial să mai ai una sau multiple colaborări care îți canibalizează timpul personal.

Nu ești bine emoțional și fizic

Dureri de spate, doar cari atâtea. Alimentația este deficitară. Mănânci când apuci, la ore neregulate, ronțăi prostii, nu ai timp de sport, iar kilogramele în plus nici nu sunt de mirare. Ești stresată, poate chiar fumezi mult și consumi cantități semnificative de cafea. În unele cazuri evadarea în alcool este complementară. Anxietatea și depresia sunt musafiri care te vizitează des, pur și simplu nu știi ce este aia relaxare ori ce îți face plăcere. Shopping în exces? O altă modalitate de autoliniștire, spui că așa te răsfeți. Socializarea lasă de dorit, iar relațiile de prietenie sunt slab reprezentate. Vorbești rar cu prietenii tăi și te vezi cu ei și mai rar. Dacă nu ești deja în cuplu ori ai o prietenie cu beneficii, ori refuzi total dating-ul spunând că, desigur, nu ai timp sau toți bărbații sunt de calitate proastă.