Semne că tu și partenerul vă aflați într-un carusel al negativității care vă îndepărtează treptat

Aceste valuri de negativitate distrug încet și sigur conexiunea emoțională din cuplu, iar din coechipieri deveniți adversari.

Sigur că nicio relație nu este perfectă, nu este totul lapte și miere. Apar conflicte, diverse contexte de viață care vă provoacă și vă consumă resursele. Fiecare dintre voi are un anumit grad de optimism sau pesimism, lentile proprii care uneori vă fac să vedeți viața și acțiunile celuilalt distorsionat. De asemenea, conform acestei viziuni răspundeți în maniere prea puțin funcționale ce în timp au efect cumulativ și erodează. Iar din a lupta împreună, ajungeți să luptați unul contra celuilalt. Cine pierde? Relația. Acum cotropită de acest val al negativității.

Explodați din orice

Parcă au dispărut cu desăvârșire înțelegerea, blândețea, empatia, bunăvoința. Reacțiile voastre emoționale sunt mult prea ample, virulente pentru factorul declanșator. Un conflict puternic pentru că au rămas câteva firimituri pe masă poate ascunde nevoia neîmplinită de a primi ajutor, a fi sprijinită, a fi ascultată și a se ține cont de ceea ce ceri. Nevoia din spate e legitimă, reacția în schimb nu e una adaptativă. Aceeași abordare o are și partenerul care dă frâu liber emoțiilor, fără nicio frână.

Reproșuri pe bandă rulantă

Certurile au devenit efectiv un schimb de reproșuri, ca un meci de tenis în care la fiecare servă sunt livrate nemulțumiri, ce nu face celălalt, și atât. Nu se trece la cum rezolvați problema, ce puteți negocia. Se eliberează fiecare de frustrare, se ventilează, fără a lucra împreună pentru relație. În afara momentelor conflictuale clar delimitate, critica este deja o constantă a zilei ce vă distanțează semnificativ. Cum să mai fii tandru, atent cu cineva care simți că dă în tine verbal cu orice ocazie și îți face conștient bucăți încrederea în sine? Cum să mai fii în largul tău, relaxat, când ajungi să fii permanent în gardă, căci va trebui să te aperi?

Aruncați vina…

… unul pe celălalt sau pe exterior, pe eventuale intruziuni din partea familiilor de origine sau a grupului de prieteni dacă este cazul. Până la urmă fiecare are partea lui de responsabilitate de întreținere a dinamicii disfuncționale din cuplu, și e important să observați măsura în care contribuiți. Desigur, asta presupune conștientizare, asumare și, din nou, colaborare.

Nu mai există satisfacție

Pe scurt, sunteți nefericiți. Indiferent care este statutul social, economic, iar din afară mulți ar spune că nu aveți motive sau chiar v-ar invidia. Nu este exclus ca în societate să jucați perfect rolul cuplului exemplar, fericit, dar ce se întâmplă acasă, după ce pică cortina, e altă poveste. Planează o atmosferă încărcată, tensionată, nu prea mai aveți ce să vă spuneți, vă evitați în casă și aveți grijă să aveți diverse preocupări care să nu vă pună în contact. Nu mai reușiți nici să vă prefaceți? Vă izolați de grupul de prieteni, ca să nu pună reflectorul pe ceea ce nici voi nu vreți să recunoașteți fățiș. O altă variantă e ca în discuțiile cu prietenii, fiecare cu prietenii lui vechi, de luni de zile să se deruleze aceeași bandă a nemulțumirilor. Doar să spuneți lucruri negative, niciunul pozitiv, încât și ei să se întrebe de ce încă mai sunteți împreună.

Perfecționismul

O altă fațetă a negativității este însăși perfecționismul. În care există niște așteptări nerealiste ce pot fi împlinite doar prin perfecționismul care în realitate nu există. Și cât de greu și de obositor este să te străduiești să faci totul perfect, ceea ce e imposibil, și să nu fii apreciat sau să nu fie de ajuns nici când rezultatul se încadrează la foarte bine.