Ție nu ți s-a părut o problemă, poate și pentru că schimbarea s-a produs treptat. Nu ți-ai închinat din prima întreaga existență relației. La început, fiind perioada de lună de miere a relației, ți se părea absolut normal ca toată energia și tot timpul să se ducă spre partener. Chiar și el se comporta similar. Doar că pe măsură ce a trecut vremea, relația a evoluat, ai observat cum el s-a reîntors către cultivarea pasiunilor sale, către timp individual cu prietenii vechi, atingerea obiectivelor profesionale. Iar la tine tendința de fuziune a rămas, și ai putut să o întrezărești abia după ce apropiații ți-au semnalat asta.
Principalul subiect de discuție
La întâlnirile destul de rare cu prietenele tale tema numărul unu este reprezentată de partenerul de cuplu sau de relația voastră. Parcă alte subiecte nu mai sunt de interes, ți-a șters cineva din minte abilitatea de a dezvolta și alte subiecte. Că sunt lucruri bune, frumoase pe care le menționezi ca pe un soi de validare, dovada reușitei, că sunt temeri, nemulțumiri, totul se învârte în jurul cuplului. Și în exprimarea ta formularea este preponderent noi, chiar și atunci când este vorba strict despre tine. Ca și cum nu te percepi individual, ci doar asimilată cuplului.
Dorința de a-i face pe plac…
… nu este una firească, așa cum există în orice relație, ci merge către subjugare, în care îți subjugi partenerului nevoile, dorințele sau alegerile tale. Îl percepi ca fiind vulnerabil, neputincios, permanent într-o situație complicată? Până la autosacrificiu mai e doar un pas, în care te transformi în salvatoarea lui. Și ca atare te dedici aducerii lui pe o cale bună, corectă indiferent ce presupune asta din partea ta. Sau nu îl evaluezi ca fiind la nivelul pe care ți-l dorești tu sau și-l dorește el? Din nou te dedici și creșterea lui profesională, socială, transformarea fizică sau a sănătății devin proiectul tău. Și în realitate îți asumi tot acest proces mai mult decât și-l asumă el.
Te neglijezi
Cum toate resursele, toată energia sunt redirecționate spre relație și partener, lași pe plan secund orice ține de tine. De la felul în care arăți, te îngrijești, dezvoltarea ta personală sau profesională, chiar și relațiile de prietenie sau interesele pe care le aveai până să îl cunoști sau până în punctul relației când a intervenit neglijarea de sine treptată.
Te mulezi perfect pe cerințele partenerului
Sigur că într-o relație de cuplu ții cont de ceea ce îți cere celălalt, de pasiunile lui, de maniera în care îi place să petreacă timpul liber. Dar când trăiești pentru partener, trăiești ca și cum ai fi el, fără să te mai uiți la ce îți aduce ție plăcere și implicit fără să îi ceri ce îți aduce bucurie. Și te străduiești să îi împlinești toate exigențele, chiar dacă sunt extrem de ridicate sau de-a dreptul nerealiste, iar pentru tine asta se traduce într-o presiune de-a dreptul dureroasă.
Citește și:
Ești într-o relație cu un bărbat căsătorit sau aflat deja în cuplu? La ce să te aștepți
Foto: PR