Cumva te menții blocată în această despărțire și te rănești mai mult decât a făcut-o fostul sau ruptura în sine.
Verbal spui că ai pus punct, nu te mai interesează, îți vezi de drumul tău. Dar parcă în fiecare zi trăiești o zi a cârtiței care se repetă, schimbate fiind puține și nesemnificative detalii. Această despărțire te-a dat peste cap și prin anumite comportamente te menții tu singură captivă într-un context încheiat oficial, dar pe care îl tot retrăiești. Iar a nu merge mai departe cu adevărat e dureros, o rană pe care ți-o provoci singură fără să-ți dai seama.
Poate că fostul partener ți-a spus cât se poate de clar că nu este posibilă împăcarea, și-a luat adio. A ales pe altcineva nou sau un alt drum în viață, fără să însemne neapărat relația cu altă persoană. Poate că era căsătorit ori în concubinaj, și a decis să nu părăsească relația oficială. Din partea lui există claritate, transparență și certitudine. Însă această realitate refuzi să o accepți și speri la o împăcare ce nu va veni niciodată. Iar orice semn de politețe din partea lui e privit ca o speranță. Mai mult, devii și mai vulnerabilă dacă se gândește că vrea o partidă de sex sau să-și hrănească orgoliul cu atenția pe care i-o oferi. Nu ești dispusă ca în primul rând tu să îți imaginezi cum ar fi viitorul fără el și ce pași să faci în direcția respectivă.
Fostul partener este pe locul 1 și nevoile tale nici nu mai există dacă el doar dă un mesaj sau verbalizează că are nevoie de ceva din partea ta. Nici nu te mai uiți la ce ai tu nevoie. Ce decizie ai lua și ar fi mai bine pentru tine. Ce emoții ai, ce ai alege conform preferințelor tale. Această formă de subjugare exista și când erați voi împreună și se perpetuează și după despărțire.
Pur și simplu nu accepți ce s-a întâmplat, care a fost motivul despărțirii. Că s-a produs despărțirea. Ca un blocaj în această primă etapă a travaliului de doliu. Ești foarte încrâncenată să câștigi lupta în care te-ai angrenat cu el, cu actuala lui parteneră sau cea pe care o avea deja în paralel dacă discutăm de această dinamică. Negi inclusiv faptul că fostul iubit are partea lui de responsabilitate. Destinul, sincronizarea deficitară au fost împotriva voastră. El a fost manipulat de părinții lui, de copilul pe care îl are cu fosta parteneră, de cea care voia să îl păstreze pentru sine, de prietenii care nu te plăceau. Ca și cum el este o victimă sau un neajutorat, nu un adult care și-a luat deciziile pe latura romantică.
Și aici intră efectiv orice lucru care ar putea avea legătură cu creșterea ta personală, spirituală, profesională. Care ți-ar aduce plăcere, bucurie, confort, care să îți creeze această perspectivă a vieții satisfăcătoare, împlinitoare și când ai statutul de femeie singură. Pentru o buclă completă nu ești deschisă spre noi conexiuni, nu neapărat romantice, iar prieteniile vechi sunt ignorate și puse în pericol.
Foto: PR