Semne că ești în relație cu un partener indisponibil emoțional și ce să faci înainte să te gândești la despărțire

Dacă primul tău gând este de despărțire, fă un pas în spate și evaluează-ți relația și partenerul. E disponibil emoțional sau te lupți cu morile de vânt?

Ideea de despărțire poate fi foarte seducătoare atunci când ești în disconfort. Se încheie și gata, gata inclusiv cu suferința pe care o experimentezi în interiorul relației. Va fi greu o perioadă, dar și asta trece la un moment dat. E necesar să evaluezi gândul rupturii definitive. Dacă este din partea ta sănătoasă, căci ai făcut tot ceea ce ținea de tine dar numai tu depui efort și nevoile tale rămân în aer, ori este un mod de a face față. Adică un coping prin care fugi de durere, ori vrei să îl trezești pe celălalt, dar nu ceva asumat. Așadar pe lângă evaluarea relației și a partenerului este importantă și evaluarea ta.

Limitele tale

În mod cert nu e treaba ta să îl vindeci de indisponibilitate emoțională și e o luptă care te va epuiza, frustra și pe care nu o vei câștiga. Cel mai probabil cu toții avem în spate experiențe traumatice care ne-au impactat semnificativ, dar conștientizarea lor și lucrul cu sine e responsabilitatea fiecăruia. Să folosești trecutul ca scuză nu e matur, funcțional și nu asigură un prezent cu un grad înalt de satisfacție. Este efortul și procesul lui să își vindece rănile emoționale, să își observe comportamentele disfuncționale și să facă diferit. Tu îl poți susține, dar nu poți face în locul lui.

De ce e indisponibil

Poate că efectiv nu a văzut la părinții lui un bun exemplu de conectare emoțională în cuplu, nu a primit de la ei nici iubire, nici siguranță. A fost foarte marcat de o despărțire sau un divorț, chiar dacă de atunci au trecut ani buni, și ceva i-a blocat derularea și finalizarea procesului de doliu relațional. Idealizează o fostă parteneră sau relația pe care a avut-o cu ea și familia sau anturajul ei, uitând desigur toate aspectele negative. A pierdut în copilărie sau adolescență un părinte prin deces sau divorț. A fost înlocuitorul părintelui absent (fizic, emoțional) chiar dacă mama și tata erau împreună. A fost neglijat, abuzat fizic.

Cum se comportă

Nu există o abordare liniară. Sunt momente când pare că se apropie de tine, ca apoi să fie o perioadă de răceală teribilă. Este prezent fizic, dar nu îl simți și prezent emoțional. Vorbește despre tot felul de lucruri, dar niciunul nu presupune intimitate emoțională, nu își dezvăluie temerile, vulnerabilitățile. Nu îl vezi investit în relație. Nu depune efort, planurile pe termen lung le lasă într-un nor de confuzie fie că e vorba despre o vacanță sau etapa următoare în relația voastră. Planifică de unul singur, face schimbări fără să te consulte, nu ia în seamă ce îți dorești sau ar putea să îți creeze trăiri negative. Are o independență extremă, ca atare lipsește sentimentul de echipă. După ce a trecut perioada de început (poate 1-2 ani) când era încântat, te critică în mod constant, este foarte iritabil, nu e dispus la negociere și nu depune efort pentru relația voastră.

Ce să te întrebi

Ce face partenerul pentru tine și pentru relație? Care este felul în care el aduce ceva pozitiv în viața ta și o îmbogățește? Viziunile voastre despre lume și viață se potrivesc? Ai adus în discuție indisponibilitatea lui? Este dispus să lucreze cu sine în acest sens și îți arată asta prin fapte? Merge la terapie? Este responsiv atunci când îi ceri ceva, când îți comunici clar și concret nevoile și dorințele? Ai cerut, ai indicat ce nu e ok pentru tine, ce limite ai sau te aștepți să îți ghicească gândurile și să îți interpreteze starea de spirit? Face efort alături de tine pentru a găsi o zonă comună agreabilă pentru amândoi sau așteaptă schimbarea și adaptarea numai de la tine?