Semne că este o persoană care fuge de relații și ar fi mai bine pentru tine să te retragi

Fuge de relații, iar timpul investit, energia consumată nu vor duce nicăieri. Poate doar la mai multă frustrare. O analiză a realității pe care să o faci oricând e necesar.

Nu ai de unde să știi de la început că este o persoană indisponibilă emoțional și fuge de relații. Mai ales dacă se comportă o perioadă, chiar și mai lungă, așa cum ar trebui. Dar să mimezi relația nu este același lucru cu a o trăi, construi sau a crea și dezvolta conexiunea emoțională. Poate nici celălalt nu știe că e indisponibil emoțional ori cel puțin speră ca de data asta, în noua relație, cea cu tine, să nu mai fie. Dar crăpăturile în imaginea roz tot există și ele sunt vizibile, pot fi contabilizate, indiferent cât de cinic ar suna.

Doar să vrei să le vezi și să nu te agăți de tot felul de scuze și explicații ce motivează comportamentul celuilalt și decizia ta de a merge mai departe. Și poate că aici este cheia. Ok, selectezi cine rămâne în viața ta, cu cine începi o relație, cui dai o șansă. Dar câte șanse să dai în urma unor despărțiri repetate? Dar câtă vreme să rămâi acolo după ce vezi primele semne și după câtă vreme să întorci spatele și să pleci? Ori să fii de acord cu dorința celuilalt de a pleca, deranjat de toate lucrurile pe care i le ceri (emoțional, comportamental) și pe care nu are cum să le livreze. Căci nu are de unde.

Efectiv nu simți conexiunea

Conexiunea emoțională este legătura aceea invizibilă, care parcă curge de la tine către el și de la el către tine. Și aici nu simți că există. Apare sporadic uneori, în rest parcă vă desfășurați relația într-o zonă deșertică ori stâncoasă emoțional. Atracția sexuală există, aici zero probleme. Cu emoționalul e mai greu, ca și cum un zid invizibil vă desparte constant. Și indiferent cât lovești în el nu cade. Uneori ai senzația că ești un spectator într-o piesă ce prezintă relația sau partenerul o regizează detașat.

Lucrurile nu se întâmplă

Planuri, promisiuni, totul spus foarte serios, într-o abordare matură ce dă speranțe. Ai zice că este asumat, iar prima dezamăgire chiar doare. Și a doua, a treia, până când începi să faci tu singură predicții, să pariezi cumva împotriva ta indiferent ce zice el. Sună grozav, dar istoricul îți arată că sunt doar vorbe.

Te demonizează

O perioadă erai minunată, omul cu care poate construi, vrea o viață împreună etc. Dar pe măsură ce se apropie termenul limită al asumării, relația evoluează și e clar că trebuie conturată o direcție și mai serioasă (mutat împreună, căsătorie, copil) devii în ochii lui o vrăjitoare din poveste. Îți pune etichete de-a dreptul jignitoare, îți vede numai defectele, calitățile sau realizările le minimizează, le trece cu vederea, este din ce în ce mai exigent și îndreptățit, empatia dispare cu desăvârșire (dacă a avut-o vreodată). Nu înțelege când îți este greu, nu poți, ai probleme de sănătate. În același timp creează și contexte prin care să își valideze părerea negativă despre tine. Flirtează cu cineva, dar ești tu geloasă, problema e la tine. Verifici cu el un plan de weekend, ești obsedată de control și vrei să îi furi libertatea etc.

Pică măștile

Începi să afli de la prieteni sau chiar membrii ai familiei unele detalii, eventual el împărtășește din greșeală diverse informații care te fac să ridici o sprânceană. Nu știai lucrurile acelea despre el, până acum fuseseră ambalate cu totul altfel. Iar această realitate din trecutul lui sau din prezent e mai mult decât descurajatoare sau un semnal de alarmă. E chiar cine spune că e?

Fără angajament…

… și în relațiile de dinaintea ta. Se despărțeau pentru că ele voiau mai mult și el nu putea oferi. Fostele partenere erau extrem de tinere. Nici în relația semnificativă de lungă durată, eventual căsătorie, nu au existat semne reale de angajament sau conexiune emoțională.

Propune o struțo-cămilă

Adică nici relație, dar nici singurătate. Nici relație și nici prieteni cu beneficii. Un fel de relaționare în care să aibă alinarea sentimentului de singurătate atunci când simte nevoia, dar fără responsabilități și cu o libertate maximă ca și cum nu ar fi într-o relație.