Sunt semnale de alarmă vizibile de la prima întâlnire, însă pentru altele este necesar să treacă o perioadă de timp.
De ce e important să nu omiți eventualele semnale de alarmă pe care le observi la persoana cu care ai început să te întâlnești? Când ceva nu este ok pentru tine ai ocazia de a pune limite, de a seta o graniță clară, de a-i cere celuilalt ce ai nevoie. Observi comportamentul partenerului și cât de mult se aliniază acesta cu valorile și principiile tale, dar și cu planurile sau obiectivele tale în ceea ce privește cuplul. Ca atare evaluezi o oarecare compatibilitate pe direcții generale de viață, dacă porniți de la același start legat de lucrurile pe care vi le doriți, și celălalt este omul alături de care chiar ești dispusă și merită să investești timp și energie. Iar unele semnale de alarmă sunt observabile după o vreme, când poate și entuziasmul s-a mai redus și nu mai blochează o analiză ceva mai lucidă și realistă.
Acest nou partener pare a fi omul extremelor? Acum vrea să călătoriți în toată lumea, să ieșiți în fiecare seară în oraș, acum are tendința să vă izolați în casă. Te copleșește cu mesaje și telefoane, stă lipit de tine versus o răceală sau dispariție de câteva zile. Și din punct de vedere financiar pot fi extreme, de tipul bani mulți cheltuiți în timp foarte scurt și fără sens, ca apoi să fie cel mai zgârcit individ pe care l-ai cunoscut vreodată sau să îți recunoască că nu mai are un leu.
La începutul începutului poate că era interesant să îi observi spontaneitatea, să realizezi că îți era aproape imposibil să îi ghicești următoarea mișcare. Această lipsă de predictibilitate îl făcea foarte atractiv, aducea sare și piper în interacțiunile voastre. Doar că nevoia de predictibilitate este o nevoie de bază și la un moment dat neîmplinirea ei te aduce într-o pronunțată stare de nesiguranță.
Parcă atacă pe toată lumea, mai despre toți are ceva rău de zis. De la prietenii lui la prietenii tăi, propria sa familie de origine, șoferul din față de la semafor sau ospătarul care v-a servit la restaurant. Evident că zilnic apar factori declanșatori care te deranjează sau te scot din minți la propriu, dar la el parcă e un fel de vânătoare de vrăjitoare și elimină venin în toate direcțiile. Împreună cu asta este și victimizarea. Este neînțeles, nedreptățit, ceilalți au ceva cu el.
La finalul întâlnirilor ajungi acasă și te simți foarte bine departe de el. Raportul confort-disconfort nu prea mai e în avantajul acestui pretendent cu care ai zice că ai deja câteva întâlniri la activ, dar devin din ce în ce mai puțin plăcute. De ce? Pentru că el știe totul cel mai bine, el are dreptate și tu nu, ești exagerată, ce simți sau spui nu este adevărat. O invalidare continuă cam din orice unghi, care duce la o senzație de invizibilitate. În cazul în care ai o rană a deficienței sau deprivării cu atât mai mult butoanele emoționale sunt apăsate din plin. Dar oricum ar fi, mediul relațional nu e unul hrănitor.
Foto: PR