Dalí a spus o data ca livingul Elsei Schiaparelli era inima Parisului anilor ‘30, iar mostenirea pe care a lasat-o in urma ei a influentat moda secolului XX. Domnica Margescu a facut o vizita in atelierul eclectic & suprarealist al lui Schiaparelli din Place Vendôme si a stat de vorba cu Farida Khelfa, ambasadoarea casei.
Prima data cand am auzit rostindu-se numele Elsei Schiaparelli sau Schiap (asa cum o numeau prietenii ei) a fost acum vreo 25 de ani, de pe buzele matusii mele (care acum are 93 ani si este la fel de eleganta & stylish ca in tinerete!). Cu toate ca aveam doar 10 ani, ma fascinau scurtele povesti ale matusii despre Elsa Schiaparelli – cum a creat impreuna cu Dalí o rochie inspirata si imprimata cu un homar, o palarie-pantof total suprarealista sau celebra rochie schelet, cum era rozul aproape omniprezent in creatiile ei sau cat de elaborate erau sticlele de parfum pe care le crea.
Mult mai tarziu am citit autobiografia ei, Shocking Life, o carte ce a jucat un rol extrem de important in viata sa. Inchipuie-ti ca, in 1954, Elsa a decis sa-si inchida casa Haute Couture pentru a-si dedica tot timplul acestei carti – asta si pentru ca dupa razboi, la inceputul anilor 50, Elsa a simtit ca lumea si femeile se schimbasera prea mult si ca ea nu mai era de acord cu acestea (sau cel putin nu la fel de mult ca pana atunci). Asadar, Elsa a preferat sa renunte decat sa se repete sau sa creeze lucruri mediocre.
Una dintre figurile cele mai importante si interesante din lumea modei anilor 20 si 30, Elsa avea legaturi stranse de prietenie cu artisti ca Salvador Dalí (care, printre altele, ii decora vitrinele), Jean Cocteau sau Alberto Giacometti (care ii „desena scrumierele), dar si cu personalitati ale acelor vremuri precum Katharine Hepburn, Marlene Dietrich, Wallis Simpson, Lauren Bacall etc.
Povestile ei sunt, asa cum spune si titlul cartii, socante (desi astazi termenul s-a uzat teribil din cauza folosirii abuzive). De altfel, acest concept a jucat un rol vital in viata ei, fiind printre primii designeri care a „socat pana si moda insasi! Schiaparelli a fost prima care a creat ideea de trompe-loeil pe texturi tricotate. Tot ea a fost cea care a lasat fermoarele la vedere, alaturi de butoniere nefinisate, dupa o greva din atelierele ei, reusind cu sau fara voie sa revolutioneze industria. Apoi a inceput sa conceapa tematici si sa dea nume colectiilor ei, lucru nemaiauzit pana atunci.
A fost prima care a reusit sa construiasca un dialog adevarat intre moda si arta prin colaborari spectaculoase si de foarte multe ori suprarealiste cu Dalí, Giacometti, Cocteau sau Léonor Fini (iubita lui Max Ernst, pentru un timp) – impreuna cu care a lansat parfumul Shocking si conceptul de „shocking pink. A inventat les culottes ca piese vestimentare de sine statatoare, a dezvoltat linii intregi de parfumuri de dama si de barbati. A creat costume pentru piese de teatru si filme. A fost prima femeie designer care a aparut pe coperta revistei Time… Si a mai facut atat de multe incat nu mi-ar ajunge toata revista sa le insir!
Daca esti interesata, poti afla multe dintre secretele minionei doamne brunete cu cea mai sic atitudine din noul album Elsa Schiaparelli – Private Album by Marisa Berenson and Hubert de Givenchy, editat de Telegraph Books. Nepoata Elsei, actrita Marisa Berenson, a adunat toate fotografiile ei personale, unele chiar din copilaria sa petrecuta in Italia, la palatul Corsini din Roma (Elsa este descendenta a familiei Medici), altele surprinse de nume ca Edward Steichen, Man Ray, Horst P. Horst sau Cecil Beaton.
Nu trebuie sa-ti mai spun, deci, cat de fericita am fost cand am primit invitatia de a-mi petrece o dupa-amiaza in casa de moda (ca asa se numea in acele vremuri) a Elsei Schiaparelli din Place Vendôme, care a renascut in 2012! Cum am intrat in cladire, m-a izbit atmosfera suprarealista, eclectica a casei. De altfel, am aflat ca nu s-a schimbat mare lucru din 1953, de cand Elsa a hotarat sa inchida atelierul.
Fotografiile celebre ale designerului decoreaza inca foarte multi dintre peretii atelierului, canapeaua „socanta fuchsia, creata, evident, de Dalí, se afla inca acolo, iar Pascal, celebrul manechin (nascut in 1935, odata cu mutarea casei in Place Vendôme, deoarece Elsa simtea nevoia unei „prezente masculine), joaca in continuare un rol important si in noul univers Schiaparelli.
Pe scurt, am simtit ca m-am intors in timp si tare mi-ar fi placut sa o fi surprins si pe Elsa in aceasta atmosfera. In schimb, am avut ocazia sa stau de vorba cu Marco Zanini, fostul designer al casei, care s-a „despartit recent de Schiaparelli. Zanini mi-a marturisit ca „mostenirea acestei case este extrem de importanta.
De fapt, cea mai de pret valoare este spiritul Elsei, anti-consumerismul sau, modul ei de a gandi si faptul ca era neinfricata. Este crucial ca noi, designerii casei, sa aducem ceva din personalitatea ei in viitor. Si Zanini, si Christian Lacroix (care a realizat colectia din toamna lui 2013) au reusit sa o readuca pe excentrica Schiaparelli in calendarul Haute Couture.
Schiaparelli s-a adresat mereu femeilor tinere, avangardiste, iar abordarea ei era extrem de originala in absolut orice crea, fie ca era vorba despre o simpla esarfa sau despre o rochie flamboaianta. Era renumita pentru cercul ei de prieteni, toti extrem de creativi, si pentru petrecerile pe care le organiza la ea acasa.
Se pare ca toate acele intruniri au fost importante pentru miscarea suprarealista, asa cum o vedem noi azi. Marco Zanini, care s-a indragostit de Elsa la varsta de 15 ani, dupa ce i-a citit prima data cartea roz, editata in 1954, mi-a mai spus ca „intreaga ei munca este surprinzatoare, uimitoare si relevanta chiar si azi. Schiap nu avea pic de frica si nu avea limite. A ajutat femeile sa isi declare propria individualitate. Moderatia nu a fost formula sa. A fost (si este inca) o voce ce se afla in afara corului, cu excentricitate si mult umor. Cred ca Schiaparelli trebuie sa isi amuze clientela si azi.
Doza de umor si eclectism este redata perfect astazi pe site-ul casei, realizat ca un colaj. Elsa adora colajele, iar Marcel Vertès a conceput o serie extrem de artistica special pentru ea, care se regaseste si azi in saloanele couture ale casei. Cand am ajuns in salonul privat, unde este expusa noua si spectaculoasa colectie cu toate accesoriile ei, m-a intampinat frumoasa si exotica Farida Khelfa, o femeie plina de viata, mereu cu un zambet larg pe buze. Farida a fost unul dintre modelele celebre ale anilor 80, muza a lui Azzedine Alaïa si Jean Paul Gaultier, iar acum e reprezentanta saloanelor Schiaparelli Couture, regizoare (a facut un documentar extraordinar despre Christian Louboutin) si actrita.
Spre norocul meu, am avut o conversatie sarmanta cu charismatica Khelfa, pe care te invit sa o citesti.
ELLE: Ce inseamna sa fii ambasadoarea brand-ului Schiaparelli?
Farida Khelfa: (rade) Ce inseamna? Inseamna sa fiu purtatoarea de cuvant, sa povestesc
despre istoria casei, sa explic oamenilor cat de importanta a fost Schiaparelli. De fapt, aceste atributii au fost mai pronuntate la inceput, acum aceasta functie presupune colaborarea cu atelierul, cu studioul, cu designerii, cu presa. E un lucru in echipa, nu exista niste atributii bine definite ale ambasadoarei. Fac orice si imi place!
ELLE: Cum a inceput colaborarea cu Schiaparelli?
F.K.: Acum doi ani m-au intrebat daca as vrea sa devin ambasadoarea brand-ului. Eu produceam doua filme in acea perioada, iar moda nu se regasea in gandurile mele. Insa am reflectat putin si am realizat ca nu puteam sa refuz casa Schiaparelli, era imposibil!
ELLE: Am citit atat de mult despre Elsa Schiaparelli incat am impresia ca ea a inventat totul! Care este lucrul care va place cel mai mult la Elsa Schiaparelli?
F.K.: Libertatea ei! A vietii ei, a alegerilor ei. Cred ca a trait in afara vremurilor sale. A fost una dintre primele femei „eliberate si emancipate. Era foarte creativa, traia inaintea epocii sale, avea viziune. Ar fi putut sa traiasca si azi cu mare usurinta.
ELLE: Cum arata moda de astazi fata de cea din vremea Elsei?
F.K.: Nu cred ca exista vreo legatura intre ele, cu exceptia faptului ca toate lucrurile despre care credem ca sunt inventate acum si sunt moderne au fost, de fapt, create deja in trecut. Elsa avea colaborari cu multi artisti. Vitrina de la parter, de exemplu, este conceputa impreuna cu Dalí. Acelasi lucru il fac designerii si azi! Ea este cea care a introdus intregul ADN in moda in urma cu un secol, iar noi il mai folosim si astazi.
ELLE: Cine poarta azi creatiile Schiaparelli?
F.K.: Tilda Swinton ne poarta creatiile si i se potriveste perfect stilul lui Schiap. Apoi, Katy Perry, Sarah Jessica Parker…
ELLE: Katy Perry?
F.K.: Da, este putin amuzant, insa ne place sa vedem ca avem un profil foarte larg si ca persoane foarte diferite ne poarta creatiile… Chloe Grace Moretz, care are 16 ani, ne poarta hainele. Toata lumea poate imbraca piesele Schiaparelli. Nu avem limite si cred ca Schiaparelli s-ar potrivi oricarei femei.
ELLE: Ce parere ai despre rivalitatea dintre Elsa Schiaparelli si Coco Chanel?
F.K.: Nu stiu, nu am fost acolo! Schiaparelli si Chanel erau cele mai importante femei din industria modei, nu prea erau barbati in acest domeniu. Dar si barbatii din industria modei sunt la fel, nu este vorba de rivalitate, ci despre faptul ca lucrezi atat de intens si competitia este extrem de stransa!
ELLE: Elsa Schiaparelli a fost una dintre sursele principale de inspiratie ale lui Alaïa, iar tu ai fost muza lui. Ce crezi despre aceasta conexiune?
F.K.: Nu stiam. Pentru mine, Azzedine a fost inventatorul rochiei cu fermoar. Cand am aflat ca, de fapt, a fost ideea Elsei, am ramas socata! Apoi, am descoperit cati designeri a inspirat si am inteles ca poti prelua o idee, asemenea rochiei cu fermoar, si o poti transforma intr-o capodopera. Atunci cand incepi sa studiezi istoria modei, poti folosi ADN-ul ei. De exemplu, Saint Laurent a creat mult in stilul Elsei Schiaparelli: culoarea roz, formele, broderiile…
ELLE: Cum ai ajuns in lumea modei?
F.K.: Dansam in club cu niste prieteni si am cunoscut o fata care lucra pentru Jean Paul Gaultier. Ea mi-a zis ca trebuie neaparat sa il intalnesc. De aici a inceput totul. A fost foarte dragut, insa nu credeam ca voi putea ajunge model, deoarece eram mult mai voluptoasa decat acum! Aveam sani, forme. Celelalte fete erau mult mai subtiri.
ELLE: Cum era viata de model in anii 80?
F.K.: Astazi, toate fetele sunt foarte frumoase, insa le lipseste personalitatea, sunt toate intersanjabile. Am senzatia ca exista o armata de femei frumoase cu aceeasi fata… Pentru mine, a fost distractiv sa fiu model, insa nu am luat in serios aceasta ocupatie. Lucram doar cu acei designeri in care credeam. Și o faceam din placere, nu pentru a castiga bani! Uneori nu am avut bani nici macar pentru un pain au chocolat, insa a fost mai important sa fiu fericita si sa ma simt confortabil, fara sentimentul ca mi-am vandut sufletul. Eram foarte tanara! Acum am crescut putin si lucrurile s-au schimbat.
ELLE: Ți-a fost greu sa ajungi si sa te mentii in lumea modei ca model de origine araba?
F.K.: Nu a fost dificil, oamenilor chiar asta le placea…
ELLE: Dar in acele timpuri, acest aspect era e declaratie. Copertile revistelor nu erau atat de diverse…
F.K.: Obisnuiau sa spuna: „Uite, modelul brazilian! si le raspundeam: „Nu sunt brazilianca, sunt algerianca!. Acum am reusit sa inteleg toate aceste lucruri – atunci cand apare o noua comunitate, oamenilor li se face frica. Este un sentiment normal, pana la urma.
ELLE: Care au fost cele mai spectaculoase momente pe care le-ai petrecut alaturi de Gaultier, Alaïa sau Mugler?
F.K.: Au fost atatea momente petrecute cu ei… Cu Azzedine cred ca a fost show-ul de la New York, din 1987. Publicul era nemaipomenit: Andy Warhol, Robert De Niro, Jack Nicholson… In timp ce defilam ma gandeam ca o sa cad de emotie! Nici inainte si nici dupa acest show nu am mai vazut vreodata atatia oameni faimosi si talentati in aceeasi incapere.
ELLE: Care este secretul carierei tale? Chiar si dupa varsta de 50 de ani esti inca dorita de atat de multi designeri!
F.K.: Hmm… nu cred ca exista un secret. Nu am secrete. Cred ca nu conteaza de unde vii, din Africa sau din alta parte, intr-o zi vei avea o sansa si trebuie sa o urmezi si sa intelegi ca asta poate fi unica ta sansa. Insa, de cele mai multe ori, oamenii nu realizeaza acest lucru atunci cand trebuie. Cred ca fiecare persoana are parte de o sansa in viata, cred cu tarie acest lucru! Trebuie sa tii ochii larg deschisi!
Foto: Arhiva Schiaparelli@Condenast