Să te desparți deși îl iubești? Când aceasta este alegerea potrivită

Să te desparți poarte fi uneori cea mai bună și sănătoasă decizie, inclusiv atunci când ești convinsă că ai sentimente puternice.

Îți zici că îl iubești pe partenerul tău din toată inima. Ce anume iubești la el? Fă o listă. Cât de importante, fundamentale pentru o relație sunt elementele aflate pe listă? Sau, poate, șocant, lista e mai degrabă goală? Și iubești ceea ce ți-ai dori să fie, dar nu există în realitate? Iubești imaginea proiectată asupra lui, cea închipuită de tine? Ori ești chiar 100% sigură că sentimentele tale sunt reale, dar în același timp există o serie de lucruri care te rănesc atât de tare încât despărțirea este o perspectivă dureroasă, dar și eliberatoare.

Nu îți este alături

Distracție, lejeritate, o viață care nu pune prea multe probleme și pentru care nu e necesar să facă niciun efort. Asta este ceea ce își dorește partenerul și din păcate asta a și dovedit în momentele dificile pentru tine. Emoțional, chiar la nivel practic, nu a fost acolo. A fi prezent în cameră și a fi prezent sufletește în locul respectiv sunt două lucruri diametral opuse. Și, surprinzător, sprijinul oferit a fost primit după multă muncă de lămurire, dar la nivel superficial. Sau pur și simplu s-a retras și te-a lăsat să te descurci cum poți.

Limita extremă

Fiecare persoană are un prag care atunci când este depășit, s-a spulberat iremediabil capitalul de încredere și orice speranță de reparare sau continuare a relației. Este acel prea mult, acel de neconceput peste care nu se poate trece. Infidelitate, minciună, răzbunare, folosirea vulnerabilităților tale pentru obținerea anumitor avantaje, consum de droguri, jocuri de noroc, orice element din lista aceasta poate fi butonul care declanșează închiderea ușii fără să te mai uiți în urmă. Chiar dacă o vreme vei parcurge drumul cu ochii plini de lacrimi.

Diferențe ireconciliabile…

… sună a motiv de divorț trecut de un avocat abil în actele înaintate instanței. Însă nu degeaba avem această alăturare de cuvinte. Tu îți dorești foarte mult un copil și el nu. Ori el vrea să fie tată, dar tu nu te vezi nicicum în rol de mamă și alegi conștient să nu faci vreodată copii. Pentru tine căsătoria este încununarea poveștii voastre de iubire, partenerul fuge de orice înseamnă oficializare sau a cumpăra un ac împreună. Vă iubiți, dar ați ales drumuri profesionale care vă duc la distanță fizică mare, și, ca atare, nu ați ales iubirea, ci dezvoltarea carierei. Aceste diferențe se rezumă la situațiile din viața voastră unde nu ați găsit o cale comună, negocierea nu a putut fi realizată, temele aveau o miză de importanță colosală pentru fiecare.

Impredictibilitatea

Lipsa predictibilității aduce cu sine un stres teribil și zdruncină din temelii siguranța în cuplu, căci nu știi niciodată ce urmează, ce se poate întâmpla, cum se poate răzgândi partenerul. Liniștea, echilibrul reprezintă un vis frumos și o necesitate emoțională la mare distanță de realitate.

Lipsa aprecierii

Este desigur îmbrăcată în critică intensă și în exigențe imposibil de atins. Nu contează cât și cum faci, partenerul vrea mai mult, și mai mult. Este dureros să nu te simți apreciată, valorizată, să nu primești gratitudine, ci un procent covârșitor de invalidare.