Ma tot mir si ma tot indepartez de oamenii vesnic nemultumiti, pururi bombanitori si carcotasi. Cred ca ei emana cea mai negativa energie, pentru ca insumeaza nu doar rautatea si egoismul, dar si anihilarea oricarei sperante. Sa ai un set de nemultumiri si sa le exprimi e omeneste si necesar, dar sa-ti faci din asta un hobby sau o meserie mi se pare cea mai proasta alegere.
Nu ma refer, desigur, la criticii de arta, film, teatru – acolo interventia lor obiectiva e binevenita, cata vreme nu dau doar cu parul si mai lasa la vedere si ceva admiratie pentru un lucru bine facut. Ma refer la ceva mai „din viata, la oamenii care nu par a-si gasi locul langa nimeni si in nimic. La cei care dau mereu vina pe altii pentru toate neputintele lor si la cei care nu vad nimic frumos si bun… in nimeni.
De cand avem libertatea de expresie, au aparut si excesele, caci putini au luat partea buna a privilegiului, cei mai multi par sa fi ales calea cea mai mocirloasa, cea a atacului marsav, a comentariului desantat, a distrugerii oricarei bune initative sau chiar a unor persoane publice. Se simte, nu numai in media, dar si pe strada, o duhoare de la atatea comentarii sordide si lipsite de orice argument. Toata lumea ataca, mai in flancuri, mai in prim-plan… pe cam toata lumea. Sub pseudonime sau anonimat (daca-i vorba de forumisti), ori cu convingerea tampa ca asa isi vor consolida cariera (daca e vorba de „jurnalisti), cu un vocabular subtire, dar abundent in invective, „criticii sunt mereu pe baricade si nu-si rezerva nici un loc la celalalt spectacol, din ce in ce mai nefrecventat, al purei admiratii sau macar al simplei constatari.
Mai toata lumea pare a fi specialista in viata celor cunoscuti, in politica, muzica, sport si nimeni nu prea mai da sanse celor care au ceva interesant de spus, ceva captivant de aratat sau ceva grav de subliniat. Oamenii despre care vorbesc nu se mai cearta pe nimicuri, ci pe „marile teme, adica alea din ziarele de scandal si din emisiunile de ghena, pe politica pe care o inteleg cum vor ei si pe democratia in care se simt atat de stingheri. Bogatii sunt toti prosti, intelectualii sunt toti imbecili, politicienii-s toti hoti, vedetele-s toate curve, artistii sunt toti alcoolici, femeile de afaceri sunt toate nefericite, copiii oamenilor cunoscuti sunt toti retardati… cam in zona asta de sabloane se incing „marile discutii ale unei societati din ce in ce mai pierdute in propria-i inadaptare. Pe acesti oameni nu-i bucura nimic, nu-i convinge nimeni, ei nu manuiesc decat suspiciunea si barfa si si-au dat cu totii doctoratul in teoria conspiratiei.
In tot acest timp pierdut, atat pentru ei, cat si pentru o intreaga societate, in lumi mai mici si mai valoroase, niste oameni frumosi se bucura de viata, vad partea buna a tot ceea ce se intampla sa aiba legatura cu existenta lor, ignora vulgul si construiesc ceva solid. Desigur, ei nu vor avea niciodata vizibilitatea celor cu gura mare si spurcata, caci linistea si bucuria din vietile lor nu fac audienta.
Page: 1 2