Sa nu stii sa te bucuri… (de Mihaela Radulescu)

Ma tot mir si ma tot indepartez de oamenii vesnic nemultumiti, pururi bombanitori si carcotasi. Cred ca ei emana cea mai negativa energie, pentru ca insumeaza nu doar rautatea si egoismul, dar si anihilarea oricarei sperante. Sa ai un set de nemultumiri si sa le exprimi e omeneste si necesar, dar sa-ti faci din asta un hobby sau o meserie mi se pare cea mai proasta alegere.

Nu ma refer, desigur, la criticii de arta, film, teatru – acolo interventia lor obiectiva e binevenita, cata vreme nu dau doar cu parul si mai lasa la vedere si ceva admiratie pentru un lucru bine facut. Ma refer la ceva mai „din viata, la oamenii care nu par a-si gasi locul langa nimeni si in nimic. La cei care dau mereu vina pe altii pentru toate neputintele lor si la cei care nu vad nimic frumos si bun… in nimeni.

De cand avem libertatea de expresie, au aparut si excesele, caci putini au luat partea buna a privilegiului, cei mai multi par sa fi ales calea cea mai mocirloasa, cea a atacului marsav, a comentariului desantat, a distrugerii oricarei bune initative sau chiar a unor persoane publice. Se simte, nu numai in media, dar si pe strada, o duhoare de la atatea comentarii sordide si lipsite de orice argument. Toata lumea ataca, mai in flancuri, mai in prim-plan… pe cam toata lumea. Sub pseudonime sau anonimat (daca-i vorba de forumisti), ori cu convingerea tampa ca asa isi vor consolida cariera (daca e vorba de „jurnalisti), cu un vocabular subtire, dar abundent in invective, „criticii sunt mereu pe baricade si nu-si rezerva nici un loc la celalalt spectacol, din ce in ce mai nefrecventat, al purei admiratii sau macar al simplei constatari.

Mai toata lumea pare a fi specialista in viata celor cunoscuti, in politica, muzica, sport si nimeni nu prea mai da sanse celor care au ceva interesant de spus, ceva captivant de aratat sau ceva grav de subliniat. Oamenii despre care vorbesc nu se mai cearta pe nimicuri, ci pe „marile teme, adica alea din ziarele de scandal si din emisiunile de ghena, pe politica pe care o inteleg cum vor ei si pe democratia in care se simt atat de stingheri. Bogatii sunt toti prosti, intelectualii sunt toti imbecili, politicienii-s toti hoti, vedetele-s toate curve, artistii sunt toti alcoolici, femeile de afaceri sunt toate nefericite, copiii oamenilor cunoscuti sunt toti retardati… cam in zona asta de sabloane se incing „marile discutii ale unei societati din ce in ce mai pierdute in propria-i inadaptare. Pe acesti oameni nu-i bucura nimic, nu-i convinge nimeni, ei nu manuiesc decat suspiciunea si barfa si si-au dat cu totii doctoratul in teoria conspiratiei.

In tot acest timp pierdut, atat pentru ei, cat si pentru o intreaga societate, in lumi mai mici si mai valoroase, niste oameni frumosi se bucura de viata, vad partea buna a tot ceea ce se intampla sa aiba legatura cu existenta lor, ignora vulgul si construiesc ceva solid. Desigur, ei nu vor avea niciodata vizibilitatea celor cu gura mare si spurcata, caci linistea si bucuria din vietile lor nu fac audienta.

Cred ca incapacitatea de a te bucura si de a admira vine tot din copilarie, dar nu-i exclus ca ea sa fi aparut in destinul unora si mai tarziu, cand oamenii astia nefericiti au dat piept cu prea multe probleme de viata. Nici instinctul si nici cineva care i-a iubit nu i-a facut sa aleaga drumul bun si plin de avantaje al „vazutului de viata lor. Gresit si atat de neprofitabil, „criticii n-au mai stiut sa desfaca nodurile din vietile lor chinuite si nu mai vor decat ca toti ceilalti, mai norocosi sau mai bine plasati social ca ei, sa fie desfigurati, sa para imbecili, sa aiba „bube mult mai grave ca ale lor. Cand debitezi numai tampenii si injuri oameni reusiti, simti, brusc, ca esti mai bun decat ei – asta cred toti prostii astia tristi…

De partea cealalta, injuratii isi continua frumos vietile si au bucurii din toata gama. Din pacate, stiu ca asa va arata societatea noastra inca multi ani de-acum inainte, caci nimeni dintre cei calcati in picioare nu mai simte nevoia sa indrepte lucrurile, nimeni dintre cei agresati verbal si cu vietile tarate prin noroiul mediatic nu mai are chef sa-si piarda vremea si nervii cu o turma de idioti.

Marile bucurii simple ale vietii sunt la tot pasul – de la copiii nostri la peisaje uluitoare, pana la marii artisti, sportivi sau scriitori –, iar noi, cei care credem in bucurie si operam cu admiratia, le traim cu nesat. Ba mai mult, cred ca stim mult mai bine sa daruim, la randul nostru, bucurii intregi, fie ca e vorba de a-i multumi unui medic sau unui profesor ori de a ajuta pe cineva sa-si implineasca un vis… Nimanui nu-i vine sa ajute un om rau si spurcat la gura. De partea unor astfel de oameni nu veti gasi decat oameni identici, plutoane intregi de prosti care injura, injura, injura… fara sa aiba macar o secunda revelatia ca asta nu le-a schimbat cu nimic viata trista si nici nu vor avea, vreodata, sansa unei evolutii.

Chiar si printre cei buni, mai sunt oameni care nu stiu sa se bucure de un dar, de o veste buna, de o intamplare fericita, de un ciripit de pasari sau de o muzica divina… Reactioneaza stangaci sau prea tarziu, cauta explicatii, se duc intai spre suspiciune (oare ce vrea de la mine, de mi-a facut asa un dar?!), in loc sa deschida larg bratele si sa zambeasca a multumire. Partea buna e ca asta se invata, din iubire si cu rabdare…

Un om mereu incruntat si pus pe jignit nu e niciodata mai inteligent decat unul care nu cunoaste subiectul, ci invers, cred. O doamna spurcata la gura e la fel de ridicola ca o toapa care se face, brusc, creatoare de moda. Un „jurnalist care calca in picioare orice si pe oricine, doar ca sa se remarce, e deja pierdut in multimea care-l asculta si nu va fi niciodata o autoritate. Un copil care nu se bucura… asta nu exista si poate de la ei ar trebui sa invatam, toti, esenta bucuriei.

Bucurati-va de lumea frumoasa de aici si de tot ce se intampla sa va duca departe de oamenii care nu stiu sa se bucure de nimic.

Onorariul pentru acest articol este donat pentru ingrijirea copiilor de la Hospice – Casa Sperantei din Brasov.

Foto: background summer green grass from Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK